O carte pe zi: „Găseşte-mă”, de André Aciman

Semnalam cu puţin timp în urmă un roman semnat de André Aciman care a cunoscut o ecranizare de excepţie, în regia lui Luca Guadagnino (a câştigat 95 de distincţii, printre care prestigioasele premii Oscar şi Bafta pentru cel mai bun scenariu adaptat, semnat de James Ivory). Acţiunea se petrecea în Italia, în 1983, şi relata relaţia romantică dintre Elio Perlman, un tânăr de 17 ani care locuia într-un sat din nordul ţării, şi asistentul american al tatălui său, Oliver. Autorul, André Aciman, s-a născut în 1951, este profesor universitar la New York. A publicat mai multe romane. Cu romanul de care aminteam („Strig-mă pe numele tău”), apărut în 2007, a câştigat, la categoria Gay Fiction, Lambda Literary Award. O carte emoţionantă despre o realitate emoţionantă care s-ar putea să nu placă multora, dar care s-a bucurat pretutindeni unde a fost tradusă de un mare succes.

Acum a fost tradusă tot de Editura Polirom, un fel continuare.

Scriu editorii: „Îl reîntâlnim aici pe Elio Perlman, protagonistul din Strigă-mă pe numele tău, la zece ani după încheierea scurtei şi tumultuoasei sale relaţii cu Oliver. Elio, devenit un pianist de succes, se mută la Roma, unde e vizitat de tatăl său, Sami Perlman, care se îndrăgosteşte în tren de o tânără pe nume Miranda. Peste alţi ani, Elio va ajunge la Paris şi, odată cu trecerea timpului, o întâlnire cu Oliver, prima sa iubire, devine inevitabilă. Găseşte-mă nu este însă o simplă continuare a poveştii din Strigă-mă pe numele tău. Este un roman de sine stătător, cu o mai amplă anvergură spaţio-temporală, în care Aciman explorează feluritele faţete şi vîrste ale iubirii cu aceeaşi fineţe a detaliilor şi aceeaşi tensiune emoţională ce l-au făcut cunoscut în întreaga lume.”

Romanul de faţă are patru părţi, fiecare cu câte un numedin muzică (Tempo, Cadenza, Capriccio, Da capo), în general fără aparentă legătură între ele, petrecându-se şi în timpi diferiţi, dar şi inegale ca realizare, după umila noastră părere. Trei dintre părţi ni s-au părut aparent confuze, fără mare atracţie.

În schimb, prima parte, care este şi cea mai consistentă, este un excelent roman de dragoste. Citiţi măcar partea aceasta – o încântare! Chiar şi reflecţiile asupra timpului şi vieţii, de genul: „Unele vieţi îşi aşteaptă rândul, fiindcă n-au fost trăite deloc, în vfreme ce altele se sting înainte să li se fi scurs timpul. Iar unele aşteaptă să fie retrăite fiindcă n-au fost trăite de ajuns. Practic, nu ştim cum să ne raportăm la timp, timpul nu înmţelege cu adevărat timpul, aşa cum o facem noi, fiindcă timpul nu dă doi bani pe părerea noastră despre timp, fiindcă timpul e doar o metaforăşubredă, imprevizibilă despre felul în care privim viaţa. Fiindcă, în utlimă instanţă, nu timpul este cel nepotyrivit pengtru noi sua noi suntem nepotriviţi pentru timp. E posibil ca viaţa însăşi să fie cea nepotrivită.”

André Aciman – Găseşte-mă. Traducere din limba engleză de Mihaela Ghiţă. Editura Polirom. 291 pag.