O carte pe zi: „Genocidul împotriva armenilor” de Michael Hesermann

Genocidul armenilor a început în oraşul Van, cel mai mare oraş armenesc din Turcia de acum mai bine de un secol, oraş aflat în estul Asiei Mici, învecinat cu Persia şi Caucazul. S-a răspândit apoi fulgerător în întreg Imperiul Otoman. La început a fost pretextul că armenii ar fi dezertat la ruşi şi ar fi conspirat împotriva Imperiului Otoman. Chiar dacă vor fi dezertat câteva sute de armeni, autorităţile turceşti au aplicat un tratament brutal de represalii întregii populaţii armeneşti, oriunde s-ar fi aflat, impunându-şi cu o cruzime de nedescris viziunea despre un stat musulman pur. Au pierit într-un final 1,5 milioane de oameni.

Genocidul împotriva armenilor – numit pe scurt şi armenocid – este astăzi considerat mama tuturor genocidelor, cea dintâi mare catastrofă a secolului al XX-lea. A fost legat de Primul Război Mondial, aşa cum Holocaustul, genocidul împotriva evreilor, a fost legat de Al Doilea Război Mondial. A mai fost numit şi ”Holocaustul dinaintea Holocaustului”. Majoritatea istoricilor spun că l-ar fi inspirat pe Hitler în ideea eliminării evreilor.

Turcia, deşi a recunoscut că mulţi armeni creştini au fost ucişi în confruntările cu forţele otomane, a negat că ar fi fost omorâţi sute de mii de armeni în mod deliberat şi că ar fi existat un genocid. Chiar şi astăzi Turcia trece la represalii şi ameninţă cu ruperea relaţiilor cu statele care recunosc armenocidul. Dar până şi Germania a făcut-o.

Michael Hesemann, autorul cărţii de faţă, adaugă cercetării genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secretă a Vaticanului. Acestea probează, într-o manieră zguduitoare, crima împotriva umanităţii şi fac dovada încercărilor disperate ale papei Benedict al XV-lea şi ale serviciului său diplomatic de a stăvili crimele, scoţând în evidenţă, totuşi, înfrângerea omenirii în lupta cu barbaria.
„Armenocidul n-a însemnat doar exterminarea unei etnii – susţine Michael Hesemann – oricare ar fi fost motivele sale. A fost şi cea mai mare şi sângeroasă vânătoare de creştini a epocii moderne. Faptul că a fost vorba de religie şi nu de rasă este demonstrat prin aceea că genocidului împotriva armenilor i-a urmat un al doilea – contra creştinilor sirieni, apoi şi un al treilea – contra grecilor ortodocşi din Imperiul Otoman. Astfel, din totalul populaţiei Turciei contemporane, proporţia creştinilor a scăzut de la 19 la sută, în anul 1914, la doar 0,2 la sută.”

„Genocidul armenilor – declara Papa Francisc la Erevan, 24 iunie 2016, când se comemora un veac de la armenocid - a inaugurat, din păcate, lista cea tristă a catastrofelor din secolul trecut, care au fost posibile din cauza unor aberante motive rasiale, ideologice sau religioase, care au întunecat mintea autorilor până în punctul de a plănui să anihileze întregi popoare.”

Michael Hesemann (n. 1964), autorul acestui volum extrem de interesant, copleşitoar de-a dreptul prin informaţii, a studiat istoria, antropologia culturală şi jurnalistica la Universitatea din Göttingen. Autor de succes internaţional, este jurnalist profesionist şi profesor specializat în subiecte cu caracter istoric şi religios. Începând din anul 2008, are acces la Arhiva secretă a Vaticanului.

Michael Hesemann – Genocidul împotriv armenilor. Cu documente publicate pentru prima dată, din Arhiva secretă a Vaticanului, despre cea mai mare crimă a Primul Război Mondial. Meteor Publishing. Traducere din limba germană de Alexandra-Catrina Ciornei. Prefaţă de Sorin Antohi. Cuvânt-înainte de Azat Ordukhanian. 352 pag.