O carte pe zi: "Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu", de Florin Chirculescu

Nu vă speriaţi de acest roman, care arată, la propriu, ca o cărămidă! Este unul dintre cele mai bune publicate la noi, anul trecut. Autorul este un scriitor de science fiction multipremiat, Sebastian A. Corn, născut în 1960, care, în viaţa de toate zilele, este un medic chirurg cunoscut, şeful secţiei de chirurgie toracică a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, lider al unui sindicat din branşă (se explică acurateţea cu care scrie despre viaţa cumplită din spitale, despre operaţii şi despre greve), care scrie şi publică de vreo două decenii cărţi bune, dar militează şi pentru drepturile salariale ale medicilor (mulţi îl cunosc, de aceea, mai ales din interviurile televizate). Cartea de faţă este primul roman pe care Sebastian A. Corn îl semnează cu numele adevărat, Florin Chirculescu - "Greva păcătoşilor".

Nu cred să mai existe în literatura română actuală un roman similar. Înainte de toate, prin dimensiuni: este chiar o cărămidă - are peste 1.100 de pagini scrise mărunt, împărţite în 128 de capitole. În al doilea rând, are un subiect interesant, stufos, acţiunea se desfăşoară în paralel în secolul al şaselea, la moartea profetului Mahomed, şi în zilele noastre, liantul fiind o mână de personaje cu nume, meserii şi aspiraţii similare care trăiesc în cele două epoci (de fapt, se spune chiar în carte, "totul începe cu un drum spre Benares, unde se predă arta vindecării după Susruta şi se isprăveşte cu o grevă ratată"). În al treilea rând, este un roman în care regăseşti cam toate problemele care ne frământă, ne preocupă, ne obsedează, ne frâng în zilele noastre - corupţie, conspiraţii, suspiciuni, vicii, minciuni, trădări, media manipulatoare, alegeri măsluite şi tot restul, în plan intern; migranţi şi refugiaţi, atentate, ascensiunea islamiştilor şi a extremiştilor, Basarabia, spaţiul ex-iugoslav şi războaiele sale mustind de cruzime, şi din nou manipulare, în plan extern. În al patrulea rând, cuprinde un număr uimitor de scene memorabile, pe care în mod cert cititorul nu le va uita. În al cincilea rând, este un roman foarte bine scris.

Acţiunea, spuneam, e densă, în ambele planuri istorice. Un medic din vremea profetului, Sahib (Barzillai ben Zakai, învăţat în India în arta vindecării după Susruta), evreu privit cu suspiciuni şi de ai lui şi de musulmani, se străduie să salveze vieţi indiferent de etnia bolnavilor, împreună cu fiica, încă o copiliţă, care ajunge mai târziu medic mai vestit decât tatăl. Care medic, între altele, scrie o carte despre doi fraţi gemeni dintr-un alt timp, dornici să escaleze muntele Nanga Parbat, carte care rămâne fragmentară şi după ce încearcă s-o ducă la capăt fiica şi în care se prevăd întâmplările ce se vor petrece după mai bine de o mie de ani. În paralel, un număr considerabil de musulmani plănuiesc să ia puterea după moarte Profetului, iar când reuşesc, apare dezbinarea şi grupurile care nu se înţeleg între ele se răspândesc pe întinsul Orientului Mijlociu, urmând să alcătuiască ţările diverse de mai târziu .

În zilele noastre, se regăsesc fraţii gemeni Sahib şi Mesneraş, unul medic chirurg, celălalt slujbaş al unui serviciu secret, care, întocmai ca în cartea lui Barzillai, vizează să escaledeze Nanga Parbat (la un moment dat, intraseră şi în atenţia celebrului autor de benzi desenate Hergé, cu aventurile în Syldavia ale lui Tintin, chemat de doi alpinişti pe nume Buraq şi Sahib), dar nu ajung să-şi atingă visul. Pe cei doi fraţi îi unesc un corb, o carte şi un vis.

O atmosferă tensionată, un roman în mare parte realist, cu lumea coruptă a politicienilor, a spitalelor, a serviciilor secrete, cu marşuri pentru salarii mai mari, greve, intrigi, conspiraţii, manipulări cât încape, o atmosferă irespirabilă de la un punct încolo. Cu istorii care se împletesc, se dezvoltă arborescent, acaparează cititorul, atât de multe că, inevitabil, unele rămân neterminate (cum ar fi tema Parsifal şi a căutării Graalului), dar toate pot fi înţelese ca miniromane adunate în marele roman; ar fi nevoie de un spaţiu cu foarte mult mai mare decât cel al însemnării de faţă doar să amintim toate sugestiile cărţii. Cu zeci şi zeci de personaje uimitoare. Cu caractere puternice. Cu pasiuni devoratoare. Cu o ploaie nemiloasă care nu conteneşte luni de zile, devine potop, ca în Macondo sau în Chifu, căreia îi urmează cronicile negre ale ţărilor dominate de păcat, ploaie care pe munte se transformă în viscol năpraznic. O carte în care apare însuşi Sebastian A. Corn - acesta cere să desluşească întâmplările ("pentru el scriu peripeţiile astea"). O carte care convinge că acest scriitor se poate ocupa dezinvolt de orice temă, iar ideile lui pot fi materie de reflecţie.

Florin Chirculescu - "Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu". Editura Nemira. 1.112 pag.