O carte pe zi: „Însemnări de-a lungul vremii” de Vasile V. Filip

Mai înainte de orice, e nevoie de o minimă prezentare a autorului, cunoscut unui cerc extrem de limitat. Majoritatea informaţiilor care urmează le-am preluat din remarcabila prefaţă semnată de Ilie Rad. Vasile V. Filip a fost profesor de liceu, cu un strălucit doctorat obţinut la Universitatea clujeană Babeş-Bolyai, cu o teză despre universul colindelor româneşti. Ulterior şi-a publicat teza de doctorat, aşa că etnologilor numele lui le este foarte cunoscut. La sfârşitul anilor 90 a început să scrie, aproape zilnic, un jurnal. A ajuns acum la 23 de caiete! N-a publicat decât unul dintre ele, cel de faţă, pe celelalte cochetând cu ideea de a le lăsa urmaşilor să le publice.

Un jurnal în care spune că este „mereu tentat să consemneze nu atât gânduri, cât stări: gândurile ar putea fi reluate, refăcute, dar stările sunt prin excelenţă trecătoare, alunecoase, unice: le prinzi în momentul respectiv sau nu le mai prinzi deloc.”.

Este profesorul care îşi recunoaşte „o adevărată vocaţie a anonimatului, a muncii umile, consecvente, nespectaculoase şi nerecunoscute, decât poate de un număr mic de oameni.”.

Aşadar, este vorba despre un prim volum de jurnal pentru că, aşa cum reiese din chiar primele rânduri ale cărţii, profesorul Vasile Filip scrie jurnal de peste 23 de ani. Însemnările sale zilnice însumează deja aproape 5 000 de pagini. La lansarea, la Bistriţa, amfitrionul întâlnirii, Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene, a şi remarcat aciditatea şi sinceritatea autorului:

„În această carte, Vasile Filip consemnează, ca să utilizez o sintagmă a lui Radu Petrescu, mişcările sale zilnice. Este destul de acid în privinţa unor situaţii sau împrejurări, ne face părtaşi la multele lecturi ale sale şi am fost foarte impresionat citind cartea, văzând că el se întoarce la lecturile copilăriei. La acele cărţi la care, la o anumită vârstă, te întorci şi îţi recapeţi suflul acela bun şi atmosfera aceea bună a copilăriei.

El scrie foarte mult despre familie, despre părinţi şi are câteva prietenii pe care le gestionează foarte bine în aceste însemnări. Este un jurnal foarte, foarte sincer şi cred că aceasta este o calitate remarcabilă a unui diarist, a unui om care scrie jurnal”

„Jurnalul lui Vasile Filip are o tematică interesantă, legată de cotidianul vieţii sale, pornind de la justificarea abordării acestui tip de scriere, până la aspecte ce ţin de viaţa cotidiană, de familie, de şcoală ca şi de literatură, de viaţa culturală bistriţeană, de raportul cu cartea şi de raportul cu biserica”, a punctat şi Olimpiu Nuşfelean.

Vasile V. Filip – Însemnări de-a lungul vremii. (Ale unui dascăl greu de mulţumit). I. (1998 – 1999). Cu o prefaţă de Ilie Rad. Editura Charmides. 211 pag.