O carte pe zi: „Jurnal Vol.4: Anii rezistenţei (1969-1973)”, de Ion Raţiu

Istoricul Stejărel Olaru continuă cu volumul pe care îl semnalăm astăzi cercetarea şi descifrarea unei noi părţi consistente din Jurnalul lui Ion Raţiu. Cel de-al patrulea volum cuprinde anii 1969 – 1973, adică aproape 1500 de zile, consemnate, ca şi în volumele precedente aproape în detaliu, dovadă numărul imens de pagini ale volumului. Despre perioada celor patru ani, istoricul elaborează un studiu introductiv extrem de elaborat şi instructiv.

Volumul de faţă ni-l arată pe Ion Raţiu drept unul dintre principalii lideri ai exilului, un om care a acţionat permanent în interesul ţării.

„Raţiu – scrie istoricul Stejărel Olaru - a fost un om pragmatic, adept al proverbului latin «Primum vivere, deinde philosophari». A ştiut să-şi pună ordine în acţiuni şi idei în funcţie de utilitatea lor. Pragmatismul însă nu i-a negat latura idealistă, pentru că banii câştigaţi nu reprezentau un scop în sine, ci mijlocul prin care să-şi îndeplinească obiectivul său de decenii întregi. Se visa cu adevărat independent din punct de vedere financiar, astfel încât să se retragă din afaceri, cum scria chiar el în jurnal, «pentru a mă concentra asupra activităţii patriotice româneşti»”.

Omul de afaceri Nicolae C. Raţiu, fiul al doilea al lui Ion Raţiu, scria şie el: „Securitatea şi-a dovedit eficienţa în acţiunea de supraveghere şi de infiltrare a anturajului lui Ion Raţiu, reuşind astfel să semene discordia între toate grupurile de exilaţi români şi să împiedice cooperarea lor, chiar dacă, la o privire obiectivă, exilaţii se dovedeau în multe privinţe propriii lor duşmani. În ciuda acestui fapt, Securitatea nu a putut să-i oprească pe nişte indivizi hotărâţi precum Ion Raţiu, fraţii Cârja din New York şi mulţi alţii menţionaţi în jurnal să condamne public dictatura comunistă şi să denunţe cultul personalităţii lui Ceauşescu”.

„Abia astăzi, încoronând posteritatea autorului – concluzionează criticul literar Dan C, Mihăilescu -, jurnalul lui Ion Raţiu îşi recapătă enorma forţă de impact de care s-ar fi cuvenit să beneficieze în contextul electoral otrăvit de acum trei decenii. Cel dintâi efect major şi copleşitor al lecturii este că topeşte încet, dar sigur toată zvonistica dispreţuitor-minimalizatoare, elaborată şi răspândită de reaua-voinţă a anturajului politic suspect de dornic în a-l ponegri pe Ion Raţiu. Un personaj atât de atipic, remarcabil şi memorabil nu putea evita probele de suspectare şi de discreditare ale unei lumi dedicate prin excelenţă cancanului nimicitor şi ironiei corozive”.

Ion Raţiu - Jurnal Vol.4: Anii rezistenţei (1969-1973). Ediţie coordonată şi îngrijită de Stăjerel Olaru. Editura Corint. 816 pag.