O carte pe zi: „Magul de la Kremlin” de Giuliano da Empoli

Giuliano da Empoli, autor cu origini italo-elveţiene, este, probabil, cel mai în vogă scriitor francez al momentului. Născut în 1973, a studiat dreptul în Italia, absolvind ulterior un masterat în ştiinţe politice la Paris, a fost jurnalist (presă scrisă, radio, tv), comentator, expert, consilier politic (la un moment dat, chiar al unui prim-ministru italian, Matteo Renzi), profesor (în momentul de faţă, la Sciences Po din Paris) şi scriitor, mai întâi de eseuri, apoi – acum – de ficţiune. Primul său roman, cel de faţă, apărut la începutul anului 2022, s-a bucurat de aprecierea unanimă a publicului şi a criticii, primind Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze şi Premiul Honoré de Balzac şi ajungând până în selecţia finală a prestigiosului premiu Goncourt.

„De multă vreme n-am mai devorat un roman cu atâta aviditate. Este ceea ce anglo-saxonii numesc un page turner, o carte căreia nu te poţi opri să-i întorci paginile, supereficientă şi bine documentată, care descrie culisele puterii ruse din ultimii douăzeci de ani într-un stil simplu, seducător şi de un realism incredibil. [...] Este CARTEA pe care trebuie să o citeşti dacă vrei să înţelegi războiul din Ucraina. [...] Pentru un prim roman, este o lovitură de maestru.“ — Frédéric Beigbeder, Le Figaro

Chiar dacă – el însuşi o spune - „nicio carte nu va fi la înălţimea adevăratului joc de putere”, Giuliano da Empoli a reuşit să scrie una de-a dreptul impresionantă.

Spun editorii: „Scris în pandemie şi predat la Gallimard în ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman în acelaşi timp documentar şi vizionar, cu accente profetice, dorinţa de a sonda misterele Kremlinului şi ale Rusiei, actuale şi dintotdeauna, determinându-l pe autor să depăşească graniţele eseului pentru a apela la ficţiune şi la forţa imaginaţiei, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporană (de la declinul lui Elţîn, ascensiunea lui Putin, figurile oligarhilor, războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci până la criza ucraineană), ci şi o extraordinară meditaţie despre putere, în universalitatea mecanismelor şi a resorturilor ei.”

Douăzeci de ani din istoria recentă a Rusiei, anii tulburi ai preşedinţiei lui Elţin, în care fostul imperiu sovietic s-a destrămat, democraţia a părut că se impune, s-a introdus în economie capitalismul, au apărut oligarhii care au despuiat ţara, dar, simultan şi haosul economic şi social şi războaiele din Caucaz ale republicilor care doreau să se desprindă de Rusia, după care, din nevoia de stabilitate, s-a căutat un om cu mână forte şi a fost găsit în persoana lui Putin. Cea mai mare parte a romanului urmăreşte ascensiunea acestui personaj, până la invazia din Ucraina. Nu lipsesc episoade celebre, care au stârnit vâlvă – războiul din Cecenia, cazurile Berezovski, Hodorovski, Prigojin (care a fost unul dintre apropiaţii lui Putin la Sankt Petersburg) şi multe altele.

„Politica are un singur scop: să răspundă spaimelor omului”

„Întotdeauna vor exista dezamăgiţi, frustraţi, perdanţi, în fiecare epocă şi sub orice regim. Furia este un dat structural. În funcţie de perioadă, scade sau creşte, dar nu dispare niciodată. Problema nu este să încerci să o combaţi, ci doar să o gestionezi.”

„Pentru a realiza obiectivul, avem nevoie de oameni de oţel, capabili să asigure funcţia primordială a oricărui stat: aceea de a fi o armă de apărare şi de atac. Oamenii serviciilor de securitate. Putin era unul de-al lor. Cel mai puternic, cel mai abil. Cel mai dur. Dar în continuare unul de-al lor. Îi cnoştea, avea încredere în ei şi în nimeni altcineva. I-a psu unul câte unul în poziţii de comandă.”

Putin reuşeşte treptat, inflexibil şi cu o voinţă de fier, să impună ordinea şi refacă, cel puţin în mintea omului de rând, imaginea gloriaosă a naţiunii. La un moment dat un personaj important declară: „Nu mai suntem o republică, suntem din nou un imperiu!”

Detaliile acestei ascensiuni şi cuceriri a puterii absolute sunt impresionante.

„Giuliano da Empoli a terminat acest roman, ale cărui formulări puternice amintesc în parte de moraliştii şi memorialiştii francezi din secolul al XVII-lea, în ianuarie 2021, cu un an înainte ca armata rusă să invadeze Ucraina. Unii ar spune că acest scriitor este un vizionar, alţii, că îşi cunoaşte subiectul mai bine ca oricine. Să adăugăm o a treia caracteristică, stilul, şi vom avea o mare carte.“ — Jérôme Garcin, Le Nouvel Observateur

Giuliano da Empoli – Magul de la Kremlin. Traducere şi note de Bogdan Ghiu. Editura Humanitas Fiction, clecţia Raftul Denisei. 281 pag.