O carte pe zi: „Marele secret Dezastrul secretizat din Al Doilea Război Mondial”

„În septembrie 2006, anul care a marcat cea de-a 60-a aniverare a primului raport al unui studiu de chimioterapie pentru cancer, dr. Jules Hirsh i-a adus un omagiu doctorului Stewart Alexander în Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane, amintindu-le cititorilor dezastrul de la Bari şi de medicul îndrăzneţ „care cercetat ororile şi a extras o bijuterie – ceva util pentru ameliorarea bolilor umane”.

În noaptea de 2 decembrie 1943 a avut loc ceea ce istoricii au numit „un Pearl Harbor european” – bombardarea de catre germani a portului strategic Bari, din Italia, aflat pe atunci în posesia Aliaţilor. Atacul s-a soldat cu scufundarea a 17 nave şi uciderea a peste o mie de militari americani şi britanici şi a sute de civili italieni. Ceea ce puţini au ştiut la vremea respectivă era că printre vasele scufundate se afla si unul transportand o încărcătura secretă de 2.000 de bombe cu gaz muştar, care urmau să fie folosite ca represalii, dacă Hitler recurgea la războiul chimic.

Explozia uriaşă a eliberat în atmosferă un nor otravitor de vapori de gaz muştar şi mii de litri de gaz muştar lichefiat în apă. Generalul american Dwight E. Eisenhower, comandantul trupelor Aliate, şi premierul britanic Winston Churchill, au încercat să ascundă adevarul privind încărcătura de gaz toxic. Ca urmare, personalul medical nu a fost alertat în privinţa pericolului contaminării. In prima noapte după bombardament, sutele de supravieţuitori care sărisera peste bord si inotaseră in siguranta pana la tarm au primit paturi calde, morfina, dar au ramas in uniformele imbibate in combustibil petrolifer amestecat cu gaz mustar lichefiat, ore in sir.

Până în zori ei au dezvoltat inflamaţii pe piele şi băşici „de mărimea unor baloane”. Apoi, pacientii aflaţi intr-o stare relativ bună au început să moara. S-a răspândit zvonul că germanii folosiseră un gaz toxic necunoscut si locotenent-colonelul Stewart Francis Alexander, un specialist in arme biochimice din stafful lui Eisenhower a fost trimis sa investigheze incidentul. El a descoperit imediat vinovatul. Eisenhower i-a acceptat explicatiile, Churchill le-a negat total, dar raportul a fost cenzurat si orice referire la gazul mustar a fost ştearsă.

Printre cei care apucaseră totuşi să citeasca raportul complet s-a numărat si colonelul Cornelius P. Rhoads, in viaţa civilă director al departamentului oncologic de la New York’s Memorial Hospital.
El a fost intrigat de faptul ca expunerea la gaz mustar, care afectase 617 soldati, dintre care 83 murisera, avusese un efect de suprimare a celulelor albe din organism – ceea ce sugera că ar fi putut fi folosită ca tratament pentru inhibarea inmulţirii celulelor albe maligne care invadează si distrug tesuturile sănătoase în cancere.

Scriu editorii; „Câteodată, chiar şi dintr-o întâmplare funestă poate răsări o lumină pentru viitorul omenirii. Aşa a fost şi cazul îngrozitoru lui bombardament de la Bari, din 1943, în urma căruia s-a putut ajunge la descoperirea chimioterapiei, în pofida oamenilor poli tici ai vremurilor. Acest drum lung, sinuos şi plin de obstacole este reflectat în paginile cărţii Marele secret, unde pasiunea, devo tamentul şi corectitudinea oamenilor de ştiinţă au făcut ca în lume să licărească speranţa. Având la bază cercetări extrem de detaliate, Marele secret este o pagină de istorie scrisă remarcabil, ce relatează modul în care o tragedie cumplită a reprezentat impulsul creator pentru o valoroasă cucerire medicală”.

Jennet Conant este autoarea a cinci cărţi dedicate celui de Al Doilea Razboi Mondial, Marele secret fiind deja al saselea volum care abordeaza dintr-un alt unghi, cu totul original, marea conflagratie mondiala a secolului XX.

Jennent Conant – Marele Secret. Dezastrul secretizat din Al Doilea Război Mondial, care a lansat lupta împotriva cancerului. Traducere din limba engleză de Cosmina- Larisa Mavrodin, Editura RAO.415 pag.