O carte pe zi: „Marele vestiar” de Romain Gary

Scriitor, aviator, diplomat, regizor, scenarist, Romain Gary (1914-1980) este foarte cunoscut publicului român, prin numeroase traduceri; i se cunoaşte foarte bine şi biografia, inclusiv faptul că a primit de două ori Premiul Goncourt (a doua oară pentru un roman semnat cu pseudonim, care nu a fost dezvăluit decât după sinuciderea sa, în decembrie 1980).

Şi totuşi, romanul pe care îl semnalăm astăzi, al treilea publicat de Gary, e mai puţin cunoscut. Şi a fost puţin cunoscut şi în Franţa.

A apărut în 1948, dar n-a avut succes, poate şi pentru că cititorii nu voiau să se recunoască în personajele sale, ca într-o oglindă cam nemiloasă. Adevărata sa receptare critică s-a produs după ce a fost publicat în Statele Unite ale Americii, în anul 1950, sub titlul „The Company of Men”. Americanii au fost primii care au remarcat „replica în cheie franceză a lui «Oliver Twist»”.

Scriu editorii: „Roman de mare actualitate prin modul în care sondează natura umană şi prin privirea lucidă asupra ambivalenţei bine–rău a acesteia, Marele vestiar foloseşte perspectiva inocentă, idealistă uneori, a unui adolescent, unul dintre numeroşii orfani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea lui Lucky şi a prietenilor săi, Léonce şi Josette, pune în lumină, în mod tulburător, cinismul şi lipsa de compasiune a oamenilor, a societăţii postbelice, necruţătoare nu numai cu aceşti tineri fără familie şi fără viitor, ci şi cu foştii eroi de război, care, după restabilirea păcii, nu mai valorează nimic.”

Luc Martin este un adolescent orfan al cărui tată, membru al Rezistenţei, e ucis chiar înainte de terminarea războiului. Băiatul devine un „copil al naţiunii”, ceea ce însemna că, din acel moment, întreaga ţară urma să aibă grijă de el şi să se asigure că va învăţa o meserie. Un ideal dificil de transpus în realitate, într-o perioadă în care societatea franceză încă se confrunta cu urmările războiului atât pe plan social, cât şi economic sau politic. În confuzia generală a anilor postbelici, ajunge să fie crescut de un bătrân şarlatan, Vanderputte, alături de alţi doi orfani, Léonce şi sora lui, Josette. Luc (zis Lucky) se îndrăgosteşte de Josette şi împreună cu Léonce – sub îndrumarea lui Vanderputte – se lansează în afaceri ilegale pe piaţa neagră din Paris. Adolescenţii visează să ajungă în America şi duc o viaţă extravagantă, exact ca în filmele cu gangsteri americani, pe care le văd cu fervoare la cinema. Însă realitatea se dovedeşte mai dură decât poveştile noir de la Hollywood. Mai ales că Luc află secretul bătrânului Vanderputte, fost colaborator şi denunţător al evreilor. .

„Portretul unei generaţii pierdute în Parisul postbelic. (...) O dramă amară şi plină de tensiune despre repercusiunile războiului.“ — Kirkus Reviews

Romain Gary – Marele vestiar. Traducere din limba franceză şi note de Adina Diniţoiu. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 329 pag.