O carte pe zi: „Omuleţul roşu” de Doina Ruşti

Aflu cu surprindere din prefaţa profesorului italian Roberto Merlo, conferenţiar de limba şi literatura română la Universitatea din Torino (cel puţin, când l-am cunoscut eu, acolo preda, iar cei care nu-l ştiu e bine să afle că s-a format ca romanist la Torino, Cluj-Napoca şi Bucureşti, prin urmare cunoaşte foarte bine limba română, din care a tradus mai mulţi scriitori de valoare) că romanul pe care îl semnalăm astăzi, apărut în 2004, a fost publicat mai mult în străinătate: fragmente într-o antologie italiană în 2010, o ediţie în 2011, o alta în 2021.

În româneşte, dincoace de 2004, a mai apărut într-o ediţie electronică în 2012 şi acum, ediţia a doua.

E un roman surprinzător, extraordinar de bine scris, chiar dacă era cartea de debut a autoarei, care merită citit şi cunoscut. Este povestea vieţilor a doi protagonişti, Laura şi Albert, acţiunea este fixată la începutul anilor 2000, când începe să se impună Internetul, ca bibliotecă digitală şi păstrător al cunoaşterii, dar foarte multe incursiuni sunt în trecutul personajelor, mai cu seamă al celor aparent secundare.

Laura e o femeie singuratică, în miezul vieţii, redactor al unei editori, care a scris o enciclopedie pe care nu reuşeşte s-o publice când apar o seamă de june („lolite”) care vor să-i devină coautori şi care descoperă Internetul, aflat la începturuile sale, care înghite orice - şi scrieri ca ale ei, dar şi forumuri, bloguri şi fel de fel de alte creaţii.

Albert e un fost jucător de hochei, în adolescenţă, acum informatician cu veleităţi de hacker.

Iubire și aventură, începuturile Internetului, Bucureştiul anilor 2000, iar mai presus de toate alazar, locul în care se nasc poveştile – scriu editorii.

Ce este alazarul? „Alazarul, pur sentiment al uluirii, este un univers halucinant, convulsiv, absurd, dar şi coerent şi real, aşa cum poate fi doar fantezia, o ţară a minunilor, electronică, bizară şi imprevizibilă, în care Laura se aventurează, fermecată şi obstinată, ca o telematică Alice“, explică Roberto Merlo.

Doina Ruşti a publicat mai multe romane de succes, între care, după părerea noastră se distinge trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric (2019), Mâţa Vinerii (2017) şi Manuscrisul fanariot (2015), A primit, între altele, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (pentru Fantoma din moară) şi Premiul Ion Creangă al Academiei Române (pentru Lizoanca), este specialistă în simbologie, profesoară la Universitatea din Bucureşti şi scenaristă, membră a Uniunii Scriitorilor, a PEN România şi a Asociaţiei Creatorilor de Ficţiune.

Doina Ruşti – Omuleţul roşu. Prefaţă de Roberto Merlo. Editura Litera, colecţia Biblioteca de proză contemporană. 428 pag.