O carte pe zi: „Patria” de Fernando Aramburu

Un roman splendid scris şi splendid tradus, al unui autor despre care încă nu se ştie la noi şi despre o problemă pe care de-abia o cunoaştem. Fernando Aramburu, născut în 1959 la San Sebastian, este un scriitor spaniol care trăieşte în Germania din 1985 şi a publicat, între altele, nouă romane şi patru volume de proză scurtă. Cartea de faţă a apărut în 2016 şi a cunoscut foarte repede un enorm succes, obţinând nu mai puţin de 14 premii în Spania şi în străinătate (zece numai în Spania). Televiziunea HBO a daptat romanul pentru ecran.

Este, scria revista The Economist, „un roman plin de forţă care îşi revendică rolul de relatare ficţională definitivă asupra tulburărilor din Ţara Bascilor... Aramburu ţese cu măiestrie poveştile în capitole scurte, percutante, care îl poartă pe cititor înainte şi înapoi, în timp.“

Scriu editorii: „În ziua în care ETA anunţă încetarea acţiunilor armate, Bittori se duce la mormântul soţului ei, Txato, asasinat de teroriştii basci, ca să-i spună că se va întoarce definitiv acasă, în sat. Dar va putea ea să convieţuiască din nou cu cei care, departe de a-şi asuma vreo vină, culpabilizează şi resping familia victimei? Va afla vreodată cu certitudine cine a fost cel care i-a ucis soţul? Prezenţa lui Bittori are un efect răscolitor asupra celor din sat şi mai ales asupra lui Miren, prietena ei de o viaţă, al cărei fiu, Joxe Mari, este închis pentru terorism şi acuzat de fapte care alimentează cele mai negre gânduri ale lui Bittori.
Structurat în secţiuni scurte care pun lumina, pe rând, asupra fiecăruia dintre numeroasele personaje, a căror evoluţie este urmărită pe parcursul a mai mult de două decenii, romanul Patria dezvăluie cu o tehnică strălucită dilemele morale cu care se con fruntă cele două familii. Atingând doar în măsura strict necesară contextul istoric al faptelor, Aramburu se concentrează mai ales pe complexitatea psihologică a personajelor.
Aclamat pe plan internaţional, romanul lui Fernando Aramburu evocă istoricul nesoluţionat al violenţelor terorismului basc transpus într-o relatare fictivă a unor fapte care au distrus vieţi, lansând astfel o dezbatere asupra adevărului istoric şi asupra reconcilierii.”

Povestea se petrece într-o aşezare rurală din Ţara Bascilor, în provincia Guipuscoa, considerată „Euskadi profund” zona în care teroriştii ETA (mişcare de eliberare bască) şi stânga extremă impun un regim totalitar şi represiv. E povestea a două familii cândva apropiate, acum despărţite de terorism. Un mic afacerist local refuză să finanţeze activităţile mişcării ETA plătind „impozitul revoluţionar” şi e asasinat, în timp ce fiul celeilalte familii e teroristul care ajunge la închisoare. Familia victimei e obligată să plece din sat şi se întoarce abia după încetarea luptelor. Nouă personaje sunt principale, alte zeci roiesc în jurul acestora. Acţiunea pendulează între trecut şi prezent. Stilul aparte al autorului face ca, de multe ori, în aceeaşi frază, vocea naratorului să treacă în vocea unuia dintre personaje.

O carte, spuneam, foarte bine tradusă, de unul dintre cei mai apreciaţi tineri traducători din limba spaniolă.

Fernando Aramburu – Patria. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. Traducere din limba spaniolă şi note de Marin Mălaicu-Hondrari. 720 pag.