O carte pe zi: „Prea multă fericire”, de Alice Munro

După şapte ani, o nouă ediţie a unei cărţi minunate, la aceeaşi editură. Între timp, autoarea, canadianca Alice Munro, ajunsă la 87 de ani, a primit Premiul Nobel pentru literatură (în 2013 - după ce anterior primise nenumărate alte premii, între care şi Man Booker International, în 2009, Booker Prize, în 1980, numeroase alte premii canadiene, dar şi titlul de cu titlul de cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, în Franţa, în 2010) pentru, potrivit juriului suedez, consecvenţa faţă de proza scurtă, care nu garantează succes de public.

Alice Munro, născută în 1931 în Ontario, a publicat până la obţinerea prestigiosului premiu (care i-a fost decernat, surprinzător, după ce declarase că încetează să mai scrie), mai multe de volume de proză, dintre care unul singur, doar în aparenţă roman de natură autobiografică. Două dintre cărţile sale au fost ecranizate.

"Prea multă fericire" cuprinde zece naraţiuni cu femei ca personaje de prim plan, în viaţa cărora s-a petrecut ceva zguduitor, de cele mai multe ori nevăzut de cei din jur.

La apariţia volumului în limba română, admirabila eseistă Elena Lăsconi scris: "Nuvelele ce deschid şi închid volumul sunt şi cele mai dramatice, prin subiect, personaje şi substratul lor psihologic. În 'Dimensiuni', Doree este o cameristă, aparent o femeie banală, care nu iese în evidenţă prin nimic şi se menţine voit în umbră. Şi-a schimbat şi înfăţişarea, aşa că nu poate fi recunoscută după fotografiile din ziare, când a cunoscut o tristă celebritate. A trăit o dramă cumplită (soţui ei le-a ucis cei trei copii), urmând apoi suferinţa şi încercări neputincioase de a înţelege cum a putut trăi lângă un nebun criminal.

Nuvela ultimă, ce dă şi titlul cărţii, a întrunit superlativele criticii, este confesiunea Sofiei Kovalevskaïa, matematiciană strălucită, cu destin ieşit din comună: s-a născut în Rusia, într-o familie înstărită, sora ei rebelă Aniuta a intrat în cercurile anarhiştilor. Sofia are şi ea o personalitate neobişnuită: pasiunea pentru matematică o transformă în discipola unui mare profesor, călătoreşte şi trăieşte în Europa, se bucură de recunoaştere şi este admisă ca profesor universitar la Stockolm, unde se şi stinge din viaţă".

"Cu dezvăluirile ei despre vremelnicia şi precaritatea existenţei confortabile de zi cu zi, această carte îţi da fiori... o capodoperă a ficţiunii contemporane" - Sunday Times

Alice Munro - "Prea multă fericire". Editura Litera, colecţia Clasici contenmporani. Traducere din engleză de Ioana Opaiţ. 283 pag.