O carte pe zi: „Scrisori” de Mozart

„Ultimul semn de viaţă a fost când a încercat să exprime din gură sunetul tobelor, din Recviemul lui; şi acum îl mai aud.”

Vă semnalăm întâi fragmentul publicat pe coperta a patra a cărţii, din Romaian Rolland, care vă va incita să deschideţi această carte: „Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui să existe în fiecare bibliotecă; căci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefăcător asupra tuturor oamenilor. Dacă citiţi aceste scrisori, Mozart va rămâne prietenul vostru pe viaţă şi figura sa dragă se va ridica în faţa voastră în toate ceasurile de cumpănă grea. Veţi asculta râsul său bun, copilăros, eroic şi oricât de trist ai fi, roşeşti dacă te gândeşti la mizeria aceasta suportată cu atâta voioşie. Vrem să insuflăm din nou viaţă acestei apariţii frumoase, stinse!”.

Cred că aceste scrisori apar pentru prima oară în româneşte.

E vorba de un volum substanţial, alcătuit din trei părţi: în prima, foarte scurtă, povesteşte tatăl lui Mozart (sunt extrase din scrisorile pe care le-a adresat Leopold Mozart negustorului E.L. Hagenauer şi soţiei acestui la Salzburg); partea a doua cuprinde scrisorile lui Mozart; iar ultima parte – moartea compozitorului relatată de cumnata sa, Sofia Haibl, sora mai tânără a Constanzei.

La baza textului publicat acum a stat, în părţile esenţiale, prima ediţie critică a scrisorilor lui Mozart şi ale familiei sale, din 1914.

Mozart – Scrisori. Traducere din germană de Cristian Ghenea. Editura Humanitas, colecţia Memorii, jurnale, corespondenţă. 289 pag