O carte pe zi: „Ultima vânătoare” de Jean-Christophe Grangé

Jean-Christophe Grangé, născut în 1961, este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi ziarişti francezi. A colaborat cu publicaţii prestigioase, printre care „Paris Match”, „Sunday Times” sau „National Geographic”. După o activitate intensă în presa franceză şi internaţională, a înfiinţat propria agenţie de presă, L&G. În 1991 şi 1992 a primit Premiul Reuter şi Premiul World Press, două distincţii importante în lumea jurnalismului. A publicat mai multe romane, trei dintre ele au fost publicate anii trecuţi de Crime Scene Press: „Tărâmul morţilor”, „Râuri de purpură” şi romanul de faţă, apărut într-o excelentă traducere.

E greu să nu te apropii cu încredere de un roman care este atât de elogios prezentat de „Le Monde” – „O carte care te captivează, te tulbură, te devorează încă de la prima pagină” – sau de „Le Journal de Dimanche” - „O poveste orchestrată magistral care, pe rând, te tulbură şi te entuziasmează şi se dovedeşte teribil de eficientă”.

Scriu editorii: „Trupul neînsufleţit al unui bărbat e descoperit la câţiva kilometri de lacul Titisee. Victima, Jürgen von Geyersberg, moştenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Germania, a fost mutilat. Comandantul Pierre Niémans şi colega lui, locotonentul Ivana Bogdanoviç, membri ai unui organism nou care ajută poliţia şi jandarmeria în cazurile dificile, sunt trimişi în Munţii Pădurea Neagră. Ancheta îi poartă pe urmele Vânătorilor negri, un batalion de nelegiuiţi înrolaţi de Himmler în 1941, specializaţi în vânătoarea de oameni.

Pe măsură ce se întorc în trecut la sursa răului, au parte de întâlniri tot mai stranii – o preoteasă a apelor termale, crescători de câini, vindecători. Însă fiara ucigaşă nu e ceea ce cred ei… Ultima vânătoare a început”.

Cei doi poliţişti francezi au de elucidat un caz extrem de dificil. Nimic nu e ce pare a fi, iar lucrurile se răstoarnă constant, apar noi morţi şi mai nimeni nu vorbeşte pentru că fie nu înţelege nimic, fie e constrâns de un fel de legământ al tăcerii. Bărbatul ucis iniţial, a fost omorât, decapitat şi eviscerat exact în stilul de vânătoare practicat în timpul vieţii. Poliţiştii trebuie să discearnă între cruzime, răzbunare personală, mesaj ecologist împotriva violenţei asupra animalelor, dar şi aplicarea unor cerinţe vechi de secole ale familiei aristocratice din care făcea parte victima.

Jean-Christophe Grangé – Ultima vânătoare. Traducere din limba franceză de Horia Nicola Ursu. Crime Scene Press. 405 pag.