O carte pe zi: „Ultimii doi regi – volumul III. Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu” de Petre Ţurlea

În urmă cu câteva luni prezentam în această rubrică primele două volume din cele trei anunţate sub titlul „Ultimii doi regi” care, portrivit autorului, încearcă să înlăture „mincinoasa aură de măreţie” care se vrea a se aşterne astăzi – cu ignorarea adevărului istoric – asupra unor domnii cărora li se pot găsi şi lumini, dar în care au predominat umbre.

„Ultimii doi regi, scrie istoricul, au lăsat în conştiinţa românilor o imagine predominant negativă, majoritatea faptelor lor fiind condamnabile. Cu toate acestea, există un puternic curent care încearcă a-i desemna drept mari personalităţi ale Neamului Românesc, estompând sau chiar eliminând din prezentările care li se fac, faptele condamnabile. Se antrenează, pe această linie, mai mulţi pseudo-istorici sau chiar unii istorici serioşi; mulţi oameni de cultură; mulţi oameni politici. Motivele sunt diverse. De la încercarea unora care, înainte de 1989, au criticat ferm Monarhia - adesea cu formule injurioase -, de a-şi face uitate vechile scrieri; la încercarea celor care aspiră să urce uşor scara socială prin ralierea zgomotoasă la ideea monarhică considerată apanajul elitei intelectuale. Foarte mulţi din aceşti făuritori ai mitului caracterului pozitiv general al Monarhiei, pentru a se face credibili, identifică sistemul republican cu regimul comunist; dar tarele indiscutabile ale acestuia, nu pot constitui suportul pentru glorificarea regi¬mului monarhic.”

A apărut acum şi volumul al treilea, destinat reaporturilor dintre Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu, un volum la fel de masiv, la fel de incitant, cu un imens aparat bibliografic şi peste o sută de pagini de imagini.
Şi acest volum seamănă cu cărţile publicate anterior de istoric, fapt pe care l-am explicat şi-l repetăm: de aproape douăzeci de ani, cărţile istoricului profesor universitar Petre Ţurlea (peste douăzeci şi ele!) apar, oricare ar fi editura care le tipăreşte, cu coperte cartonate, grele şi negre (pe unele, rar, mai apare câte o imagine, şi ea întunecată); mărturisirea profesorului e surprinzătoare şi te pune şi ea pe gânduri: se întâmplă asta, pentru că istoria contemporană, în majoritate, este neagră!

Concluzia istoricului, la acest al treilea volum:

„Evoluţia ultimilor doi regi seamănă izbitor. Deşi Carol al II-lea este considerat malefic de o parte majoră a românilor, iar pe Mihai unii îl consideră personaj pozitiv, mai ales cei care au o cunoaştere sumară a Istoriei. Amândoi au beneficiat de împrejurări favorabile pentru a ajunge la Domnie - momente foarte dificile pentru România, în care au fost consideraţi ca singura soluţie; nu calităţile lor i-au impus. Amândoi au primii o instrucţie precară. Amândoi au trădat pe aceia care-i aduseseră la Tron - unul pe Iuliu Maniu, altul pe Ion Antonescu. Fiecare şi-a format propria Camarilă. Şi-au urmărit interese materiale dăunând celor ale Statului. Pentru obţinerea sau păstrarea Domniei au fost gata să accepte formule antiromâneşti. Fiind, bineînţeles, între cei doi şi deosebiri.

De aceea, titlul seriei de faţă - Ultimii doi regi - este şi o aspiraţie; aceea ca să fie, într-adevăr, ultimii. Dar, înainte de ce au făcut cei doi, aspiraţia românilor către un regim !ără regi are cea mai mare îndreptăţire în faptul, de necombătut, că Regimul Monarhic este nedemocrat prin definiţie.”

Petre Ţurlea – Ultimii doi regi. III Regele Mihai li Mareşalul Antonescu. Editura SemnE. 704 pag.