O carte pe zi: „Cele trei femei ale domnului consul” de Jean-Christophe Rufin

Probabil veţi fi citit, în urmă cu câţiva ani, un roman excelent, „Spânzuratul din Conakry” al autorului romanului pe care care îl semnalăm astăzi, Jean-Christophe Rufin.

E un scriitor francez născut în 1952, doctor, diplomat şi istoric, preşedintele organizaţiei umanitare Action Against Hunger, unul dintre primii membri ai organizaţiei Médecins Sans Frontières şi al doilea cel mai tânăr membru al Academiei Franceze, ales în iulie 2008, în fotoliul lui Henri Troyat.

A publicat foarte multe romane şi a primit de două ori Premiul Goncourt, în 1997 şi 2001.

„Spânzuratul din Conakry” a apărut în 2018, a fost tradus în română, excelent, tot de Horia Nicola Ursu, şi îl are în centru pe tânărul Aurel Timesc, un consul francez de origine română, pasionat de anchete poliţiste. Romanul pe care îl semnalăm astăzi în are drept erou principal şi „anchetator” tot pe Aurel Timescu (la fel de bine tradsu), care îşi cam neglijează munca de diplomat pentru a soluţiona o problemă complicată apărută în Miozambic, după moartea neaşteptată şi oarecum surprinzătoare a unui fost mare constructor, în faptun individ pus să se îmbogăţească. Iar Jean-Christophe Rufin nu ezită să atingă tema care îi e dragă, mediul înconjurător şi apărarea planetei.

Scriu editorii: „Maputo, capitala Mozambicului. Un hotel de vis al cărui prag nu-l calcă nimeni. Patronul hotelului – un individ imposibil, certat cu toţi. De aceea, nimănui nu-i pasă atunci când patronul e găsit mort, înecat în piscină. Numai Aurel Timescu, fost refugiat politic, actual consul-adjunct la Ambasada Franceză, vrea să afle ce s-a întâmplat, de fapt. Simpatic şi stângace, deloc în largul lui în rol de diplomat, dar deosebit de priceput în rol de anchetator, Aurel Timescu descoperă că în jurul patronului orbitau trei femei: fosta soţie, actuala soţie şi amanta. Deşi poliţia alege în mod arbitrar un vinovat, Aurel e convins că lucrurile nu sunt atât de simple. Ancheta îl va arunca într-o plasă de păianjen a relaţiilor necurate, în profunzimile unor patimi africane pe care nu le-ar fi bănuit niciodată – şi care stau la baza uneia dintre cele mai mari tragedii ecologice de pe planetă.”

Marea tragedie econologică este vânarea fără limită a elefanţilo, prntru fildeşul lor care ajunge, în cantităţi mari şi aproape în totalitate, în mâinilor afaceriştilor chinezi care îl transformă, pentru cîţtiguri imense, în bile de biliard.

Iată şi trei păreri critice:

„Consul excentric dar perspicace, mai apropiat de Columbo decât de SAS, eroul imaginat de Jean-Christophe Rufin este destinat unui lung parcurs romanesc.” - Le Figaro Magazine

„Fost ambasador în Senegal, Rufin utilizează pretextul romanelor poliţiste lejere şi spumoase pentru a ridica un colţ al vălului care ascunde dedesubturile corupte ale Africii. Şi îşi confirmă aici şi interesul pentru miza ecologică actuală.” - L’Obs

„O savuroasă cufundare în mocirla diplomaţiei. O lectură extraordinar de plăcută!” - Lydie Baillie, Page de libraires

Jean- Christophe Rufin – Cele trei femei ale domnului consul. Traducere din limba franceză de Horia Nicola Ursu. Crime Scene Press. 188 pag.