O carte pe zi: „Un fluture trecea strada” de Ion Mărculescu

Născut în 1944, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu", Ion Mărculescu a fost profesor de desen pentru numeroase generaţii de elevi, a avut expoziţii de pictură şi, ca artist fotograf, a expus la saloane şi concursuri interne şi internaţionale, obţinând mai multe medalii la saloane internaţionale sportive. Ca scriitor, este membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mult, îndeosebi romane (în ultimul deceniu, aproape în fiecare an câte un titlu – printre ele strecurându-se şi patru volume de poezie). În romane îmbină povestea cu parodia. Autorul vorbeşte, cum mărturiseşte, „despre totul sau nimic”, îmbină umorul, ironia, sarcasmul, cu reflecţia filozofică şi meditaţia resemnată. Uneori are reflecţii de genul: „Ai vrea să mori prost, dar să fii condamnat să ajungi genial este la fel de dureros cu a dori să ajungi genial, dar să fii condamnat să rămâi pentru o vecie prostul-proştilor.” (în „Haralamba”). Probabil de aceea Mircea Horia Simionescu spunea: „Textele lui Ion Mărculescu sunt construite cu vioiciune şi imaginaţie, cu o stăpânire exemplar nestăpânită a invenţiei celei mai fireşti. Maturitate, seriozitate, haz...”

Cam acelaşi lucru spune şi redactorul cărţii de faţă, Victoria Milescu: „Ion Mărculescu a asimilat poezia modernă ridicând derizoriul la nivel de artă elaborată. Ideile sale ne surprind, dar nu şochează, venind parcă dintr-o ordine prestabilită, universală. Planurile mari se întretaie cu cele mici, banalul coabitează cu extraordinarul mascat şi revelat unde şi când nu te aştepţi. Finalurile poeziilor sale sunt rarisime, sunt surprize ce vin să răstoarne tot ce se construise înainte, lăsând provocarea reconstituirii sau a alegerii altei rute de înţelegere.”

Prin urmare, volumul pe care semnalăm astăzi nu este primul. Iată o mostră din poezia lui Ion Mărculescu („Nimic la fel ca altădată”):

„Era seară şi domnul Shakespeare/ Era supărat, era de-a dreptul furios./ Furios!/ Că nimeni nu-l înţelege. Nici măcar/ Adolatorii lui înfocaţi care/ Îi citesc opera, îi pun în scenă piesa/ Şi o interpretează după cum îi taie capul./ Personajele apar călare pe motociclete/ Regele Lear înjură birjăreşte/ Pe telefonul mobil, la televizor/ Este prezentată greva muncitporilor de la/ Fabrica de bombe atomice/ Un bec electric explodează în tavan şi/ Actorii se sperie. Se prefac că se sperie/ Ducele de Burgundia negociază feroce/ Cu contele Kent la Abu-Dhabi/ Preţul barilului de petrol./ Nimic nu mai este cum era/ Regizorul spune: vezi dumneata/ Domnule autor/ Eu fac spectacolul, aşadar/ Acum autorul piesei sunt eu./ Şi fac după cum îmi trece prin minte/ Domnule Shakespeare… aşadar…”

Cu câţiva ani în urmă, o carte a lui Ion Mărculescu, „Jurnalul de la Marcona”, era recomandată pe coperta a patra de Mircea Horia Simionescu, iar un cronicar al cărţii scris: „MHS a avut mereu ochi atent, ureche fină şi gust bun pentru literatură. Se poate merge pe mâna lui.”

Un volum ilustrat cu desene şi miniaturi de autorul însuşi.

Ion Mărculescu – Un fluture trecea strada. Editura Pandora M. 159 pag.