O modestă contribuţie la biografia carcerală a lui Nicolae Ceauşescu

Liderii comunişti nu fac excepţie de la această regulă. Printre ei, ba chiar cel dintâi dintre dânşii, Nicolae Ceauşescu.

În biografia sa oficială (în fapt o ficţiune eroică), Ceauşescu s-a văitat că a fost împilat, asuprit, chinuit etc. de regimul burghezo-moşieresc de tristă amintire. Arestat, judecat, condamnat, întemniţat pentru crezul său politic, Ceauşescu a pus să se scrie, în biografia sa oficială, că (printre altele) între 1943 şi 1944 a fost întemniţat în lagărul de concentrare de la Târgu Jiu unde „a continuat să lupte pentru pregătirea insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste”. La vremea cu pricina, Ceauşescu, născut la 26 ianuarie 1918, avea cam 25 de ani.

Corect: a fost găzduit, în perioada menţionată, în „lagărul de la Târgu Jiu”, alături de alţi „fruntaşi” ai mişcării comuniste din România: Ion Popescu-Puţuri, Ion Gheorghe Maurer, Atanase Joja, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici.

Unde intervine mistificarea? Aflăm din cărţile poştale expediate de Alexandru Iliescu, tatăl lui Ion Iliescu, soţiei sale, Marioara, mama vitregă a aceluiaşi Ion Iliescu. Alexandru Iliescu a beneficiat şi el de un sejur în lagărul de la Târgu Jiu, în 1941. Iată cum decurgea o astfel de „internare” şi care erau condiţiile de „detenţie” (transcrierea respectă grafia autorului misivelor):

21 iulie 1940: „Dragă Marioară, află că eu sunt în drum spre Miercurea Ciucului…”

22 iulie 1940:

„(…) la Miercurea Ciucului nu a mai fost loc, aşa că nu m-a primit. Astăzi mă prezint la Siguranţa din Ploieşti.”

25 august 1940 (din lagărul Caracal):

„Dragă Marioară, eu am nevoie de indispensabili lungi şi de flanele călduroase, de o şapcă, de pardesiu, pantofi, pastă de dinţi. Alimente: şuncă, salam, dacă în caz că vii tu îmi poţi aduce şi ceva dulciuri.”

20 ianuarie 1941 (din lagărul Caracal):

„Dragă Marioară, voi ştiţi că eu tot timpul am luptat ca tot poporul muncitor din România să aibă o viaţă mai bună. Am fost împotriva acelora care fură munca poporului, trăind în lux şi desfrâu. În fiecare zi mă uit de zeci de ori la fotografia voastră care o ţin pe o mescioară la capul patului. Te rog nu uita şi trimitem butoni de camaşe şi ce oi mai putea.”

21 ianuarie 1941 (din lagărul Caracal):

„În primul rând am nevoie de cărţi de cetit, o pereche de pantaloni mai lungi. Alimente de dietă, adică mai mult brânzeturi, zahăr, lămâi.”

Peste ceva vreme, Alexandru Iliescu avea să ajungă în odiosul lagăr de la Târgu Jiu de unde, între două şedinţe de tortură, omul scria acasă:

30 martie 1941 (lagărul Târgu Jiu):

„Aici aerul e mai curat ca la Caracal. Trimitem ceva piese de teatru de Caragiale şi ceva cântece populare. Ionel ce mai face, cum mai merge cu şcoala?”

18 mai 1941 (lagărul de la Târgu Jiu):

„Am primit coletul: brânză, prune, zahăr, 2 lămâi şi un caiet. În ce priveşte medicamentele, tu spui că nu-mi poţi procura, aici am mai găsit (…)

În privinţa hainelor ar trebui să mai aştepţi să viu eu pentru că fără măsura mea nu le poate face şi pe astea aş vrea să le fac la două rânduri. Dacă poţi, mai trimite-mi neapărat acel tonic pentru întărirea unghiilor.”

Şi tot aşa…

Notă:

Originalul cărţilor poştale din care am reprodus fragmentele de mai sus au făcut parte dintr-un fond documentar al CC al PCR, unde au fost depuse, benevol, de către luptătorii comunişti, spre neuitarea sacrificiului ce-au făcut pentru propăşirea etc. etc. După întâmplările din decembrie 1989, fondul cu pricina a trecut în custodia Bibliotecii Academiei Române, apoi în custodia unei alte instituţii.

Cine doreşte, poate face o comparaţie între lagărele în care au fost internaţi comuniştii şi lagărele pe care aceştia din urmă le-au pus la dispoziţia celor care au câştigat, de fapt, alegerile din 1946. Sighet, Canal, Aiud, Piteşti, Poarta Albă…