„Ochii pe mine!”. O femeie din patru primeşte palme în loc de flori. Dana Războiu: „Societatea ne pregăteşte pentru abuz. M-am gândit să fac un doctorat în hărţuirea morală” / Iulian Văcărean: „E dincolo de percepţia noastră de ce o femeie poate sta într-o relaţie fiind batută”

„Ochii pe mine! ”, cu Vlad Craioveanu – invitaţi miercuri seara la Aleph News – Dana Războiu, preşedinta Asociaţiei ,,Naţie prin Educaţie”, Iulian Văcărean – preşedinte al Asociaţiei ,,Beneva” şi comisar-şef Angela Chirvăsuţă din cadrul Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminaităţii.

25 noiembrie 2020 – ,,Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” 

Totul începe cu o dragoste ce pare desprinsă din poveşti. Doar pare, deoarece în scurt timp femeia primeşte prima palmă. Urmează a doua, a treia, a şaptea... Drumul spre agresiune, şantaj, umilinţe este deja pavat. Pentru multe dintre victimele violenţei lucrurile se sfârşesc tragic. Altele se eliberează şi reuşesc să-şi găsească salvarea.

Vlad Craioveanu şi invitaţii săi analizează şi demontează împreună mitul ,,bătăii ruptă din Rai” care duce, nu de puţine ori, la tragedii inimaginabile.
După 17 ani de muncă în televiziune, în lumina reflectoarelor, Dana Războiu a ales să se retragă din viaţa publică. Acum este preşedinta Asociaţiei ,,Naţie prin Educaţie”, însă vorbeşte mereu deschis despre subiectul violenţei domestice, care nu îi este deloc strain.

D. Războiu: ,,Agresorii au răbdare, prima palmă nu se dă în prima zi, în prima lună”

Dana Războiu îţi explică ce înseamnă violenţa sub toate formele ei şi cum reuşim să o combatem, în primul rând, prin educaţie. Cum îndepărtăm sentimentul de frică în care victimele ajung să fie captive, dar şi să îi ferim pe copiii noştri să fie martorii unor scene de violenţă care îi vor marca pentru întotdeauna?

Lucrurile într-un cuplu nu sunt de la bun început apanajul violenţei, al hărţuirilor şi al suferinţe. Dimpotrivă, prima palmă nu se ia în prima săptămână de relaţie, iar violenţa domestică îşi face locul treptat. Cu fiecare palmă luată, cu fiecare reproş, cu fiecare agresiune verbală.

,,Cred că la prima palmă femeile sunt uluite şi urmează a doua şi a treia pentru că nu reacţionează, agresorii testează. Cum poţi să fierbi o broscă vie, dacă o pui în oala fierbinte sare, dacă o pui în apa rece îţi trebuie răbdare. Agresorii au răbdare, prima palmă nu se dă în prima zi, în prima lună, nicio femeie nu ar sta. Broasca daca o ţii în apă caldă şi fierbe nu mai poate să sară. Agresiunea domestica vine încet-încet, încât femeia nu mai poate pleca”, susţine Dana Războiu.

Dana Războiu: ,,De-a lungul relaţiei, victima caută să se întoarcă la epoca gloriosă”

,,Când vrei să manipulezi pe cineva sau să îl ţii undeva, îi induci sentimentul de frică şi i-l induci prin ameninţări, întâi voalate şi apoi directe, de genul, nu o sa te mai angajeze nimeni în nicio televiziune, dau un exemplu, cât trăiesc eu. Sunt ameninţări care ating nişte subiecte, nişte corzi sensibile ale femeii, ale victimei. După cum spun, agresorii au timp, nu se face din prima, dimpotrivă. Prima parte a relaţiei este ceea ce se numeşte „love bombing”, adică o bombardare cu afecţiune şi cu dragoste, aşa capturezi un om, aşa îl atragi şi îl ţii acolo.

Şi permanent, de-a lungul relaţiei, victima caută să se întoarcă la epoca gloriosă, de început de relaţie, care poate să fie de câteva luni şi atât, în care agresorul era un alt om, era, pur şi simplu, alt om, nu îl mai recunoaşti după un timp. Iar frica se inoculează treptat, treptat, treptat, de-a lungul lunilor, anilor, cu câte e mai lungă relaţia, cu atât e mai greu să ieşi, este aproape imposibil. Ştiţi ce se întâmplă cu victimele astea, ajung alcoolice, ajung drogate sau se sinucid, sau se sinucid lent prin boli.”

Dana Războiu: ,,Societatea ne pregăteşte pentru abuz”

Invitata lui Vlad Craioveanu vorbeşte şi despre o altă parte dureroasă care o determină pe victimă să rămână întro relaţie nocivă şi anume reacţia societăţii. Ideea că lumea din jur – familia, prietenii şi cunoscuţii – îţi blamează şi îţi judecă alegerile făcute devine prioritară bătăilor şi umilinţelor. 

,,Nu pot nici să plece din relaţie, societatea ne pregăteşte pentru abuz, ni se spune de mici, cine te ia pe tine, femeia îşi spune cine mă ia la vârsta mea. De ce trebuie să mă ia cineva, ca pe  un obiect? Nu trebuie să vă ia nimeni. Ce o să spună vecini, prietenii? Ajung să trăiesc pentru prieteni si vecini.”

Dana Războiu: ,,M-am gândit să fac un doctorat în hărţuirea morală şi abuzul psihilogic”

Despre experienţele prin care a trecut la nivel personal –mai exact, despre cele două căsnicii ale sale – Dana Războiu mărturiseşte franc: ,,Am plecat foarte greu şi din prima şi din a doua. Din a doua şi mai greu, după vreo 5 ani. M-am gândit de ce nu fac mai mult, de ce nu ajut mai mult, să fac un doctorat în hărţuirea morală şi abuzul psihilogic. Sunt femei care se simt vinovate, ştiu că trăiesc cu violenţă, într-un mediul în care nu ar trebui să traiasca. E o prelungire a a abuzului să dai vina pe victimă.”

D. Războiu: ,,Agresorii sunt lipsiţi de empatie, ei în schimb mimează empatia”

Dana Războiu vorbeşte şi despre discrepanţa care există între ce postează multe femei din lumea bună pe reţelele de socializare şi viaţa reală.

,,Dana Războiu: Ştiu, în jurul meu, atâtea femei din lumea bună, femei inteligente, femei frumoase, cunoscute, celebre, care au totul, în ghilimele totul. De fapt ce le lipseşte e o relaţie adevărată cu un om sau măcar linistea, le lipseşte liniştea, dar ele nu vor să vadă. Cu câte sunt paginile de Instagram şi de Facebook mai extraordinare şi cu cât le invidiem mai mult, cu atât mai mult suferă, pentru că femeia vrea să nu se vadă că suferă. E foarte greu să diluezi abuzul, foarte greu. Şi atunci pui un buget uriaş de flori pe Instagram, pe Instagram, pe care ţi l-a adus sau poate chiar ţi l-ai adus, asta încă nu am auzit, dar cine ştie, ca să acoperi ceva, de fapt.

Vlad Craioveanu: Să te invidieze după aceea...

Dana Războiu: Şi te invidiază lumea şi nimeni nu bănuieşte, nimeni nu bănuieşte.

Vlad Craioveanu: O invidie fake. Eu nu m-aş bucura, măcar să mă invidieze pentru o realizare presonală

Dana Războiu: Tu, dar tu poţi să vorbeşti despre asta.

Vlad Craioveanu: Slavă cerului, că pot vorbi!

Dana Războiu: Agresorii sunt lipsiţi de empatie, ei în schimb mimează empatia.”

Iulian Văcărean: ,,E dincolo de percepţia noastră, de ce o femeie poate sta într-o relaţie fiind batută”

La rândul său, Iulian Văcărean –preşedinte al Asociaţiei ,,Beneva” – este unul dintre oamenii care luptă împotriva violenţei, încercând, pe cât posibil, să schimbe mentalităţi.
Invitatul lui Vlad Craioveanu susţine că, în România, o femeie din patru primeşte bătaie în loc de flori. Tocmai de aceea a gândit campania ,,Violenţa Domestică” – într-o formă uşor atipică –  dar cu un mesaj de conştientizare puternic: buchete cu bâte de baseball în loc de flori.

Iulian Văcărean, despre crucea violenţei domestice

Acesta susţine că mulţi oameni poartă  în spate crucea violenţei domestice, cu multe traume care te pot marca pentru toată viaţa. Face voluntariat la Spitalul Marie Curie şi mărturiseşte că pentru multe femei, bătăile şi umilinţele suportate de-a lungul vieţii, s-au transformat în boală.
,,În spatele fiecaruia dintre noi e o mătuşă, bunică, mamă despre care nu ai înţeles de ce a stat acolo. Cumva e dincolo de percepţia noastră de ce o femeie poate sta într-o relaţie fiind batută.”

I.Văcărean: ,,A fi bărbat nu înseamnă a fi doar puternic şi să foloseşti braţele şi să loveşti”

Iulian Văcărean face, poate, cea mai emoţionantă mărturisire despre ce înseamnă şi cum te poate marca violenţa domestică, mai ales dacă femeia implicată într-o astfel de experienţă traumatizantă este propria ta mamă.

,,Ce vreau să zic, tot suntem pe final de emisiune, să îi încurajez pe bărbaţii care ne privesc şi pe femei deopotrivă. De când am fost chemat la emisiune, am fost, aşa, foarte marcat de un moment în care am la terapeutul meu să vorbim despre primele mele amintiri. Şi primele mele amintiri sunt cum îmi dă mama pe mine o pereche de blugi, o pereche de blugi care erau uzi.

Peste ani de zile, de curând, găsesc, în podul casei, o cutie cu scrisori, în care scrisoare începe aşa: „Omule, îţi spun omule, pentru că nu pot să îţi mai zic altfel, când ai început să mă loveşti cu picioarele, am ales să plec”. Mama a lăsat o scrisoare, mama a murit, a murit de cancer şi cum aminteam mai devreme despre emoţiile pe care le acumulezi. Mama a luat multă bătaie. După ani de zile, m-am împăcat cu tata şi mi-am rezolvat problemele, suntem doi bărbaţi care umăr la umăr muncim la festivalul Femei pe Mătăsari. De aceea, le încurajez pe femeile care se uită la noi, nu staţi, vorbiţi despre asta! Bărbaţilor, a fi bărbat nu înseamnă a fi doar puternic şi să foloseşti braţele şi să loveşti, a fi bărbat înseamnă să fii şi vulnerabil şi dacă ai probleme, mergi şi rezolvă-le! Nu sta cu ele acasă, pentru că casa e un loc de pace, caută liniştea şi pacea căminului. De aceea, chiar dacă am zis o poveste foarte adâncă a vieţii mele, iartă-mă ca am zis-o, e foarte important ca femeile să spună şi bărbaţii, dacă au probleme să caute să şi le rezolve.”

De ce nu au femeile curajul să mărturisescă şi să denunţe abuzurile?

Cine le apără pe victimele violenţei şi cât de mult le protejează ordinul de protecţie provizoriu, eliberat de politişti? Comisar-şef Angela Chirvăsuţă îţi explică cum stau lucrurile pentru victimele violenţei şi care sunt portiţele de salvare.

În România, 1 din 4 femei devine victima unei forme de violenţă, iar peste 50% din cazurile în care o mamă este agresată de către partener, este agresat şi copilul. În plus, statisticile arată că la un caz raportat există alte zece neraportate. Câte femei au  însă curajul să depună plângere după un astfel de episod?

A.Chirvăsuţă: ,,O femeie ajunge la Poliţie cam pe la al cincilea incident”

Comisar-sef Angela Chirvăsuţă susţine că violenţa este un dezechilibru de putere între agresor şi victimă. Un dezechilibru în care agresorul are întotdeauna câştig de cauză. Cu toate acestea, multe femei nu depun plângere la poliţie după primul incident, iar altele nu le spun nici măcar prietenelor apropiate.

,,Psihilogii spun că o femeie ajunge la Poliţie cam pe la al cincilea incident. Sunt puţine care au curajul, au convingerea că e bine să nu facă pasul de la primul incident. El după ce are răbufnirea nervoasă îi cere scuze, reuşeste prin schimbarea lui bruscă să o deruteze, să creadă că e o greşeală, dar compotamentul se repetă. Lucrurile se repetă până când îşi dă seama că nu se va schimba comportamentul lui. Noi încercam să transnitem mesajele de prevenire, să le reducem de la firul ierbii, de la adolescentă, să le spunem că nu e ok să faca aşa, nici fetele să accepte aşa ceva.”

Aplicaţia care ajută victimele violenţei domestice

Comisarul-şef Angela Chirvăsuţă, din cadrul Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, îţi vorbeşte despre Bright Sky RO, o aplicaţie care vine în sprijinul victimelor violenţei domestice.

,,E o aplicaţie care poate fi descărcată pe telefon sau pe tabletă, se numeşte Bright Sky Ro, pentru că este aplicată în România, dar ea e funcţională şi în alte ţări, a plecat ideea din Anglia. La noi în ţară este implementată din luna mai, este activ acest instrument, este o aplicaţie gratuită, se poate descărca pe orice tip de telefon şi conţine foarte multe informaţii. Ne-am gândit că este o altă metodă de a trasmite ce trebuie să facă, cum să facă, cum să manifestă violenţa domestică, dar nu numai violenţa domestică, ci în general nişte forme ale violenţei de gen, adică şi hârţuirea şi violenţa sexuală.

Forme pe care femeia, câteodată, din timiditate, de ruşine, nu le mărturiseşte nici măcar pritenilor, de ruşine, nu spune, lucrul ăsta. În momentul în care ea citeşte şi afla, şi citeşte şi jurnalul cu nişte recomandări de protecţie, de autoprotecţie, află din această aplicaţie şi harta serviciilor.

Există acolo un buton, ea scrie locaţia în care se găseşte şi imediat la distanţe mici de ea i se recomandă centre, ONG-uri, unde se poate duce, poliţia unde o poate suna, dacă nu vrea să sune la 112, dacă vrea sa vorbească, pentru o simplă consiliere, fără să îşi dea numele, pentru că, poate nu este încă hotărâtă să depună plângere împotriva agresorului. Poate folosi acest instrument să intre şi să caute un număr de telefon, unde cineva îi va recomanda ce trebuie să facă şi care sunt paşii de urmat.”