"Orfeu şi Euridice" - un spectacol de teatru dens, în care opera primează

O combinaţie inedită de operă şi teatru,"Orfeu şi Euridice" arată mai multă operă decât teatru, pentru că este cântată în întregime, reprezentaţia respectând în mare parte estetica spectacolului de operă.

De altfel, rolurile principale sunt deţinute de artişti de operă profesionişti. Orfeu (contratenorul Adrian George Popescu) şi Euridice (sopranele Marta Cristina Sandu, Raluca Oprea şi Mediana Vlad) îşi prezintă drama pe fundalul unei scenografii care reuneşte simboluri religioase, ce se întind din Grecia Antică până în Egiptul Cărţii Morţilor.

Toate acestea sunt străjuite de o cruce mare, sculptată, în spatele unui altar antic impresionant, în care Euridice dispare, în timpul ritualului de îngropare. Din scenă nu lipsesc, de asemenea, efectele pirotehnice.

Scenografia realizată de Octavian Neculai este una impresionantă, de amfiteatru vast, care găzduieşte coloane de clădiri greceşti, râul Styx, ce desparte lumea celor vii de cea a morţilor, şi o desfăşurare uneori carnavalescă de forţe. Pentru că spectacolul "Orfeu şi Euridice" descrie tragedia universală a iubirii pierdute, pe scenă sunt unite mai multe epoci şi civilizaţii.

Astfel, s-au întâlnit, pe aceeaşi scenă, rezidente de la curtea Regelui Soare, cu rochii impresionante, călugăriţe catolice, oameni misterioşi cu măşti veneţiene, câinele care păzeşte, potrivit mitului, hotarul dintre vii şi morţi, o nimfă cu umbrelă şi un troller roz, pregătit pentru călătoria dintre cele două lumi.

Deşi muzica semnată de Adrian Enescu şi interpretată de Orchestra Metropolitană de Cameră Bucureşti, dirijată de Tiberiu Soare, a fost o adaptare a celebrei opere de Gluck, cu inserţii din muzica contemporană, punerea în scenă este barocă prin complexitatea, atenţia la detalii şi, mai ales, încercarea de a acoperi toate temele mitice din punct de vedere vizual.

Citeşte mai multe despre spectacolul "Orfeu şi Euridice", în regia lui Alexandru Darie.