Presa din România ar putea fi reglementată de un Cod unic de bune practici jurnalistice

Ea a precizat că auto-reglementarea presei nu înseamnă legiferarea presei.

"În ultimii 20 de ani au existat 14 tentative de trecere (prin Parlament, n.r.) a unei legi a presei. Am găsit argumente de fiecare dată, sperăm să găsim în continuare argumente, iar autoreglementarea este cel mai puternic argument împotriva unei legiferări. Atunci când breasla îşi face ordine în propria ogradă nu mai e nevoie de intervenţia statului. Din experienţa noastră am observat că Parlamentul este foarte înclinat în a sancţiona jurnaliştii, pentru chestiuni care ţin de practica muncii lor (...) Auto-reglementarea nu are cum să ajungă în Parlament, ea se aplică strict persoanelor care aderă la acel Cod", a explicat Ioana Avădani.

Prezentă la dezbatere, Adeline Hulin, Project Manager OSCE, a spus că auto-reglementarea media a devenit "un subiect major" al OSCE, organizaţia desfăşurând o campanie în acest sens.

"Auto-reglementarea păstrează libertatea editorială şi minimalizează intervenţia statului în activitatea jurnaliştilor", a spus Adeline Hulin. Ea a precizat că există "un nou trend al Consiliilor de presă".

"Din ce în ce mai mulţi jurnalişti îşi dau seama de necesitatea acestor Consilii de presă. Una din criticiile aduse acestor Consilii de presă este că nu au nicio putere, dar nu este adevărat, uneori o sancţiune morală este suficientă. Unele studii au arătat că pedeaspsa morală este suficientă pentru jurnalişti", a susţinut Adeline Hulin, precizând că astfel de Consilii de presă există în foarte multe ţări din Europa.

Ea a mai spus că aceste Consilii oferă consultaţii în mod gratuit şi analiza problemelor durează mai puţin decât dacă un caz ar ajunge la Curţile de Justiţie.

Pe de altă parte, George Ene, secretar general al Clubului Român de Presă, a prezentat un exemplu de încălcare a normelor deontologice de către un ziar din România în cazul fetiţei de 11 ani, care a rămas însărcinată în urma unui viol.

Ene nu a precizat numele ziarului, dar a precizat că respectiva publicaţie aderă la normele deontologice şi nu este un tabloid. În ziarul respectiv, trei ziarişti au avut trei articole într-o singură zi despre cazul fetiţei, în care a fost dezvăluită identitatea fetei, arătându-se şi fotografii cu aceasta.

Potrivit lui Ene, ziarul respectiv nu a respectat principiile care impun protejarea minorilor şi a victimelor unor infracţiuni.

"Aceste informaţii au fost aflate dintr-un ziar naţional, serios (...) Mie mi se pare că acele informaţii nu ar fi trebuit să apară într-un asemenea caz", a spus George Ene, precizând totuşi că respectiva publicaţie poate invoca declaraţia ministrului Sănătăţii, în care a fost făcut public numele familiei fetei.