Umorul rafinat şi strălucirea Comediei Franceze, pe scena Odeon-ului

Comedia Franceză a pus în scenă, într-un singur spectacol, o piesă de Molière de la jumătatea secolului al XVII-lea - "Les Précieuses ridicules" - şi "La Festa", a italianului Spiro Scimone, text publicat în 2003.

Spectacolul a început cu "La Festa", o punere în scenă contemporană, semnată de regizorul bulgar Galin Stoev, cu o scenografie simplă, sugerând banalitatea acţiunii şi personajelor.

Un bătrân şi o bătrână, soţ şi soţie, stau împreună de dimineaţă, iar ea începe prin a-i transmite că şi-a dat seama de ce el sforăie. Urmează discuţii despre vreme, cititul ziarului, cafeaua prea dulce sau prea amară, ajungând, în cele din urmă, la fiul lor, care iar a venit acasă în toiul nopţii.

Cei doi nu par să cadă de acord asupra niciunui subiect, dar se ceartă grav pe fiecare dintre ele, iar la un moment dat, se ascund unul de altul pentru a fuma fiecare câte o ţigară.

Femeia îşi dă seama că în ziua aceea se împlinesc 30 de ani de la căsătoria lor şi hotărăşte că ea trebuie să ia tort, iar el şampanie, pentru a sărbători.

Tatăl anunţă că se duce la muncă, după ce a fost sunat de un cunoscut, ea nu este de acord, dar îi atrage atenţia insistent să nu întârzie. Îmbrăcându-se, bărbatul vede că îi lipseşte un nasture de la pantaloni, iar discuţia continuă, cu acelaşi comic dat de seriozitatea cu care vorbesc personajele despre lucrurile cele mai banale, până când soţul ia alţi pantaloni şi pleacă, remarcând, însă înainte, că fiului nu i-a lipsit niciodată un nasture de la pantaloni, ba chiar, o dată, avea unul din nasturii tatălui cusut la pantalonii lui.

Discuţia dintre mamă şi fiu, prezentată apoi, urmează acelaşi tipar, simţindu-se, totodată, indulgenţă şi ascultare din partea mamei.

Îi serveşte şi lui cafeaua şi îl roagă să o lase să îi pună nişte lapte, îi vorbeşte apoi de fiica vânzătoarei de legume şi îl roagă să se mai ducă şi el să cumpere legume. În cele din urmă iese şi ea să cumpere tortul, de ciocolată, cum îi place fiului, şi cadouri pentru aniversare.

Femeia se relevă ca personaj central şi de legătură între celelalte două, deşi pare să nu poată face nimic fără să întrebe când pe unul, când pe altul cum să procedeze şi îşi exprimă cu greu vreo preferinţă.

Fiul nu este deloc interesat de sfaturile mamei sau de ce are de spus despre cum a trăit şi cum trăieşte, dar afişează o ostilitate faţă de tatăl său şi mofturile lui, pe care femeia le execută tot timpul.

Spectacolul acestor caractere se încheie cu plecarea fiului, seara, probabil din nou la bar, în timp ce tatăl, care se întoarce băut acasă, dansează cu soţia, care îi aşează cu duioşie pe umeri puloverul pe care i l-a cumpărat, ţănând în mână şi sticla de şampanie.

Citeşte mai multe despre spectacolele Comediei Franceze.