A fost implicat, alături de Heinrich Böll (1917-1985), în viaţa publică din Germania postbelică şi a fost considerat o conştiinţă a generaţiei sale. Omagiat, respectat, adulat, recompensat, admirat.
În 1999, Günter Grass a primit ceea ce toată lumea a fost de acord că i se cuvine: Premiul Nobel pentru Literatură. Critic al trecutului nazist al Germaniei, trecut pe care se străduia să-l ţină treaz în conştiinţa contemporanilor, adversar al unificării Germaniei, tocmai pentru ca noua Germanie Unită să nu redevină un pol al răului, Grass a publicat în anul 2006 un volum autobiografic – „Decojind ceapa”.
Volumul a stârnit un uriaş val de controverse şi comentarii în întreaga lume, deoarece, în cuprinsul acestuia, Grass a mărturisit că, în anul 1944 s-a înrolat voluntar în temutele trupe Waffen-SS.
Günter Grass a murit la 13 aprilie 2015, lăsând în urma sa o operă literară majoră, în cadrul căreia străluceşte cu deosebire romanul său cult – „Toba de tinichea”, şi o dilemă morală, care nu-şi va găsi niciodată răspunsul. Ambele, şi opera şi dilema, suficient de întinse şi de consistente încât să-i asigure autorului, fiecare în felul ei, posteritatea.