Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională a României în legătură cu taxarea proprietăţilor

„Având în vedere că pentru plata impozitelor pe proprietate nu se aplică regimul plăţilor anticipate, ci impozitul se plăteşte pentru anul fiscal în curs, fiind stabilite două termene de plată, 31 martie şi 30 septembrie inclusiv, măsura instituită - care obligă la plata impozitului proprietarul de la 31 decembrie din anul fiscal anterior, apare ca neadecvată şi disproporţionată faţă de scopul urmărit, prin aceea că afectează patrimoniul personal al unor cetăţeni obligaţi să plătească impozit pentru bunuri care nu mai sunt în proprietatea acestora la data efectuării plăţii, în cadrul termenelor de scadenţă. Măsura reprezintă o veritabilă ingerinţă - nenecesară, neadecvată şi neproporţională în patrimoniul unor persoane considerate, prin efectul legii, contribuabili pentru impozite aplicate unor bunuri ieşite din proprietatea lor la data impunerii”, transmite Avocatul Poporului.

Instituţia admite că dreptul de proprietate „poate fi supus anumitor limitări” însă precizează că o astfel de limitare ar trebui să aibă legătură cu bunurile deţinute la data aplicării impozitului.

„În cazul de faţă, legiuitorul (...) a afectat în mod direct patrimoniul personal al celui care a pierdut proprietatea bunurilor supuse impozitării directe, având ca efect înfrângerea justului echilibru care trebuie să existe între interesele generale şi cele individuale. Statul are dreptul de a colecta impozite şi taxe de la cetăţeni, dar are, în acelaşi timp, obligaţia de a asigura/garanta dreptul de proprietate privată. În prezenta cauză, Avocatul Poporului constată că legiuitorul, luând măsuri de asigurare a veniturilor din impozite reale personale, nu şi-a îndeplinit obligaţia negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată”, explică instituţia.

Excepţia de neconstituţionalitate invocată de Avocatul Poporului re referă la art. 461 alin. (1), alin. (5), alin. (7) teza a doua, art. 466 alin. (1), alin. (3), art. 471 alin. (1), alin. (4) teza a doua din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Acestea statuează, în esenţă, că oblgiaţia de a plăti impozite pe proprietate le revine persoanelor care aveau calitatea de proprietar la data de 31 decembrie a anului anterior (şi nu la data plăţii impozitului).