COMENTARIU: De ce ar fi trebuit ca oamenii lui Carol I să fie numiţi la conducerea CNADNR

Dispariţia, prin decizie a Guvernului, a companiei de drumuri (CNADNR) de pe scena locală şi apariţia altor două entităţi menite să schimbe situaţia infrastructurii de drumuri, este un astfel de eveniment, şi, după ce claxoanele protestului se vor fi oprit, maşinile vor începe să circule, constructorii să construiască iar companiile şi statul să îşi numere câştigurile.

Mă gândesc însă că noile entităţi care vor răspunde de drumurile României vor avea nevoie de măcar un neamţ şi de vreo doi bătrâni meşteri pietrari, dacă or mai fi existând pe undeva prin România.

Pentru a mă face înţeles, o să fac o comparaţie între două Românii.

Prima Românie este a CNADNR-ului. În 2004, la înfiinţarea companiei, existau în România 113 km de autostradă, din care 96 km daţi în folosinţă în 1973 şi alţi 17 km în 1987. În 2004 au fost daţi în folosinţă 97,7 km, în 2006 – 36,8 km, în 2007 – 13,6 km, în 2009 – 42 de km, în 2010 – 28 km, în 2011 – 68 km, în 2012 – 128 de km, în 2013 – 107 km, în 2014 – 22 de kilometri, în 2015 – 12 km şi închişi 22 de km. Aşadar, în 43 de ani, au fost daţi în folosinţă aproape 700 de km de autostradă (adică o medie de 16 km pe an). Sau dacă socotom doar epoca CNADNR, 48 km în medie pe an, în 12 ani.

A doua Românie este a lui Cuza şi a lui Carol I. Din 1833 şi până în 1887 în Principatele Române şi pe urmă în România s-a desfăşurat un program de pietruire a drumurilor. Nu ştiu dacă oamenii aceia au avut minister, Masterplan, studii de fezabilitate sau companii de construcţie a drumurilor – presupun că măcar unele dintre acestea existau, pentru că erau mult mai avansaţi decât am fi tentaţi să credem astăzi.

Ritmul de realizare a drumurilor a fost următorul: între 1833 şi 1863 au făcut 775 de km de drumuri (în medie 26 de km/an), din 1863 şi până în 1870 1.025 km (147 km/an), din 1870 până în 1876 – 3068 de km (un uluitor 510 km/an) şi din 1876 pînă în 1887 – 5132 km (alţi 466 km/an uluitori). Cu totul peste 9.280 de km de drumuri, cu o medie de 387 km/an. Uluitor, nu?

Unii vor spune că nu se compară pietruitul cu autostrada. O fi, dar nici dotările tehnice nu se compară, nu cred că pe vremea lui Cuza sau a lui Carol existau excavatoare, buldozere, basculante sau maşini complexe de asfaltat, poate care cu boi şi lopeţi şi ciocane, dar şi oameni pricepuţi care puneau piatră lângă piatră, într-un ritm de opt ori mai rapid decât oamenii cu maşini moderne.

Alţii îmi vor spune că a existat corupţie mereu, şi pe vremea lui Cuza şi a lui Carol şi în prezent. O fi, e cunoscută gruparea de corupţie coagulată de iubita lui Cuza care oferea contracte pentru drumurile publice pentru ceea ce se numeşte acum paraîndărăt, dar perioada lui Carol I a fost ceva mai liniştită din acest punct de vedere, cu excepţia unor silozuri în portul Costanţa, iar rezultatele se văd în numerele acelea uluitoare de mai sus. Şi să ne aducem aminte că a fost şi perioada unei clase politice extrem de dedicată, a Brătienilor, a fraţilor Golescu, a lui Alecsandri sau a lui Rosetti.

Conform Masterplanului recent aprobat de Guvern, în următorii zece ani ar trebui să inaugurăm 1.216 km de autostradă, adică peste 120 de km pe an. Ce să vezi, nici cu masterplan nu ne comparăm cu pietrarii lui Carol I, dar îi depăşim, totuşi, pe cei ai lui Cuza.

La costuri nici nu vreau să mă gândesc. Nu ştiu cât a costat programul de pietruire, dar despre bugetul CNADNR avem informaţii sigure, în fiecare an, între anii 2008 şi 2015, sume cuprinse între 1,3 şi 2,3 miliarde de euro, cu totul 13,5 miliarde de euro. În continuare, pentru acelaşi deceniu ambiţios din Masterplan, Guvernul îşi propune să mai cheltuie peste 13 miliarde de euro doar pentru autostrăzi.

Şi dacă tot am comparat pietruitorii cu asfaltatorii, să comparăm asfaltul cu foie gras. Nu-i un calcul pe care l-am inventat eu, ci nişte ruşi care la un moment dat au socotit că, la cât a costat, drumul acela inaugurat de oligarhii lui Putin cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Soci şi care stabilea un standard de top în corupţie ar fi putut fi pavat cu 20 de centimetri de foie gras sau cu mai bine de un centimetru de caviar.

În cazul autostrăzii Transilvania calculul pe care l-am făcut în 2014 arăta că noi am fi putut pava autostrada cu 5 centimetri de foie gras – deh, alte costuri, altă anvergură, alţi olgarhi. Calculul devenea inutil pentru caviar sau altele – dacă sunteţi curioşi totuşi, o să spun că puteam face şi un frumos covor de un centimetru şi jumătate de stridii, tot pe Autostrada Transilvania.

Într-un registru grav, de data aceasta, ar trebui spuse alte lucruri. Odată, că este o situaţie care nu mai poate continua. Regiuni întregi ale României sunt condamnate la izolare din cauza infrastructurii, şi putem constata o corelaţie strânsă între cheltuielile pentru infrastructură şi nivelul investiţiilor atrase: colegii mei de la Ziarul Financiar au calculat că Transilvania a atras anul trecut 2 miliarde de lei pentru infrastructura rutieră şi s-a bucureat de cele mai multe investiţii în industrie, în timp ce Moldova a primit doar 220 de milioane de lei pentru drumuri, iar situaţia investiţiilor nu este deloc bună: exporturile Moldovei sunt de 15 ori mai mici decât cele din Transilvania şi Banat.

Doar jumătate din infrastructura existentă este considerată a fi în stare tehnică bună, o treime este într-o stare mediocră şi 20% precară de-a dreptul, iar viteza medie pe reţeaua naţională de drumuri este de 60 de km/h, în timp ce optimul este undeva între 90 şi 100 km/h.

Tragedia este că cineva a râcâit, de fapt, tot stratul de foie gras sau de aur sau de icre negre de pe toate autostrăzile neconstruite.

(comentariu de Dorin Oancea, dorin.oancea@mediafax.ro)

Citeşte şi: COMENTARIU: Harta care spune cel mai bine de ce este România aşa cum este şi de ce Brexit nu înseamnă nimic

Citeşte şi: Comentariu Sorin Pâslaru, ZF: Multinaţionalele fac afaceri de 112 mld. euro pe an în România. Germanii, austriecii şi francezii conduc topul

Citeşte şi: Ungaria are nevoie de străini pentru acoperirea deficitului de pe piaţa muncii

Citeşte şi: Banca Transilvania a demarat un proces de rebranding

Citeşte şi: Turiştii străini au cheltuit 2,8 miliarde de lei în România, în primul semestru. Principalele motive ale sejururilor le-au reprezentat afacerile

Citeşte şi: Referendumul ungar anti-Bruxelles este o afacere bănoasă

Citeşte şi: Cum a schimbat România cea mai mare criză din ultimii 100 de ani. 15 indicatori care au afectat viaţa românilor din 2008 încoace