Cristian Hostiuc: Cum ne învaţă fondatorul Facebook socialismul-capitalist pe care antreprenorii noştri ar fi trebuit să-l ştie pe de rost

Cel puţin 1.000 de angajaţi ai Facebook sau cei care au crezut acum opt ani în ideea simplă de socializare prin intermediul internetului a lui Mark Zuckerberg au devenit "bogaţi", iar unii dintre ei chiar foarte bogaţi, miliardari. 100 de miliarde de dolari, valoarea de listare, creaţi în opt ani arată cât de mult sunt preţuite ideile şi oamenii care pot schimba lumea prin ceea ce fac. Iar acest lucru a fost posibil în plină criză economică.

Modelul Henry Ford de acum un secol sau Bill Gates de acum 30 de ani merge înainte, dar poartă un alt nume şi o altă idee.

Dacă revenim cu picioarele pe pământ românesc şi ajungem la Bucureşti vom auzi o întreagă generaţie de antreprenori români care sunt furioşi că băncile nu le mai dau bani, că le iau şi pielea de pe ei, că muncesc numai pentru a-şi plăti împrumuturile. Peste tot bancherii sunt acuzaţi că au închis robinetul cu bani, că cer să vii cu 40% finanţare proprie dacă vrei să iei un împrumut, care şi acela este tot mai scump. Comparativ cu anii trecuţi, relaţia dintre un antreprenor şi bancă s-a schimbat radical. În plin avânt economic bancherii dădeau buzna în birourile antreprenorilor să le dea împrumuturi. Acum situaţia s-a schimbat radical şi oamenii de afaceri stau pe la uşile băncilor în speranţa că vor găsi ceva finanţare care să le permită să mai reziste încă un an sau doi până speră că va trece criza.

Cu foarte puţine exemple, care pot fi numărate pe degetele de la o mână, niciun antreprenor român nu se duce pe bursă să strângă finanţarea de care are nevoie. Pentru că antreprenorul român nu este obişnuit să împartă afacerea lui şi cu alţii, nu este dispus să dea din câştigul lui către alţii, nu vrea ca altcineva să se uite în ceea ce face şi nu vrea să dea socoteală pentru ceea ce face. Când finanţarea bancară era ieftină, iar bancherii te rugau să iei bani, antreprenorul român era rege, era milionar, iar clientul lui sigur "nu era stăpânul lui". Nu avea nevoie de banii nimănui pentru a-şi finanţa activitatea pentru că erau peste tot. Şi toţi credeau că explozia afacerilor lor li se datorează mai mult lor decât conjuncturii pieţei.

Citeşte mai departe pe www.zf.ro