Cristian Hostiuc: În fiecare dimineaţă beţi un espresso, pe datorie, şi citiţi cel mai bun buletin economic

 În cei 14 ani, Ziarul Financiar a traversat alături de economie, de oamenii de afaceri, de multinaţionale, de antreprenori mai mari sau mai mici, de bancheri, de avocaţi, de politicieni o criză (1998-2000), o perioadă de încălzire a motoarelor (2001-2004), un boom economic fabulos de consum şi de bani care veneau din toate părţile, dar bazat pe datorie (2005-2008), după care a urmat o aterizare în cap, din 2009 încoace. Şi nu ştim când se termină.

Ziarul Financiar este în fiecare zi buletinul economic, unde poţi să citeşti ce s-a întâmplat în afaceri, în lumea bancară sau în cea bursieră, în companii - cine a mai venit, cine a mai plecat, ce investiţii se fac sau se taie, cine a cucerit o piaţă sau a intrat în insolvenţă, ce mai este în businessul internaţional din Europa, Statele Unite sau China. Misiunea noastră este de a surprinde prin articole, prin interviuri, prin analize, prin grafice sau prin tabele transformările şi zvârcolirile unei economii într-o tranziţie care parcă nu se termină. FMI este tot la Bucureşti, diferenţa faţă de acum 14 ani este doar de ordin de mărime a datoriei, întreprinderile de stat ori se privatizează ori se structurează, ori se închid (în primul număr al ZF pe prima pagină aveam următorul articol: Coaliţia spune că e pregătită să închidă întreprinderile unde Traian Băsescu, atunci vicepreşedinte al PD, spune că intenţionează să forţeze politic această decizie economică). Cursul este tot stabil, după cum declara Cristian Popa, atunci economist- şef al BNR, acum viceguvernator. Diferenţa este că atunci, în 1998, dolarul era 9.879 lei (0,98 lei după tăierea celor patru zerouri), faţă de 3,56 lei astăzi, iar euro era 11.683 lei (1,168 lei), faţă de 4, 54 lei astăzi, iar dacă economia ar fi rămas tot pe mâna politicienilor, în marea lor majoritate aceiaşi ca acum 14 ani, nu am fi progresat deloc. Numai că din 2000 s-a produs un declic între mediul de stat şi cel privat, odată cu intrarea investiţiilor străine, plecarea la muncă în străinătate a "căpşunarilor", privatizarea unor companii şi nu în ultimul rând intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Citeşte mai departe pe www.zf.ro