INTERVIU Bogdan Puşcaş, preşedintele ANAP: "Frica de procurori şi de Oficiul European de Luptă Antifraudă nu împiedică furtul din banii publici"

Reporter: Cum se fură din banii publici?

Bogdan Puşcaş: Există anumite modele în zona comunicării. Fiindcă marea spaimă a celor care au comportamente neconforme este legată de comunicare. Vedem că anunţul de atribuire al unui contract, care ar trebui să fie un fel de buletin informativ la finalul procedurii - prin care să ştim cine a câştigat, cu ce preţ, câţi competitori au fost etc. - se publică cu întârziere sau, de multe ori, nu se publică deloc, pentru a nu fi transparentă atribuirea. Sau, sunt autorităţi contractante care divizează un contract mai mare în mai multe contracte mici, pentru a eluda procedurile transparente şi pentru a atribui contractele prin diverse proceduri speciale, care sunt mai puţin transparente. Pe de altă parte, acea negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare este folosită de multe ori în exces de autorităţile contractante. Acestea sunt cele trei moduri prin care se alterează eficienţa unei achiziţii publice.

Rep: După încheierea procedurilor de achiziţie publice scade sau creşte preţul? Ce aţi constatat?

BP: Preţurile odată puse în ofertă rămân neschimbate. Variaţiile sunt la nivelul cantităţi care creşte şi atunci creşte implicit şi valoarea contractului. Sau apar elemente neprevăzute, pe care nu le-ai cuantificat la momentul ofertării şi care fac elementul acestor negocieri fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare este o procedură-excepţie, care te ajută să duci contractul înainte, însă de departe mai netransparentă decât licitaţia sau procedura simplificată. Această negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare intră în atenţia noastră sub forma unor indicatori de risc. În acest moment, măsurăm pe autorităţi contractante mari cât la sută din banii publici pe care ele le-au atribuit prin negociere fără publicare şi cât de mult folosesc această procedură. Însă până acum nu avem date preliminare.

Rep: Cu cât a crescut, în medie, preţul cu care s-a câştigat licitaţia faţă de cel iniţial?

BP: Noua legislaţie ne va da bătăi de cap, fiindcă legiuitorul european a permis o modificare a contractului cu maximum 50%. Înainte era un procent de maximum 10%. Acum trebuie să fim mult mai atenţi la motivele pe care le aduc autorităţile contractante pentru a limita aceste creşteri de preţ. Însă trebuie să vedem şi cealaltă faţetă. Este posibil ca multe contracte să se încheie în suma în care s-a licitat, dar să se execute mai puţin, să se presteze mai puţin şi economia să vină şi din faptul că nu s-a executat tot ceea ce trebuia din contract, chiar dacă preţul final nu a fost modificat. Sau calitatea lucrărilor sau a produselor să fie mai slabă.

Rep: Sunteţi şi membru provizoriu în Consiliul de administraţie al Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere — S.A. Ce nereguli aţi constat în ceea ce priveşte derularea procedurilor de achiziţie publice în construcţia de drumuri şi autostrăzi?

BP: Această companie nu duce lipsă de conducere, dar va avea nevoie de o echipă de profesionişti, bine plătită, care să nu mai repete greşelile făcute de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). Am văzut la autostrăzi, aşa cum am văzut şi în domeniul sanitar, suficient de multe proceduri care au fost viciate, fie din necunoaştere, fie din alte motive pentru care s-au pronunţat instanţele de judecată. Una dintre marile probleme ale acestor proiecte de infrastructură este că au la bază proiectare superficială, care nu au fost bine gândită sau implementată. Curtea de Conturi a controlat CNADNR şi a constatat că au fost plătite unele studii de fezabilitate care nu au fost folosite niciodată. Pe de altă parte termenele de garanţie a acestor lucrări erau foarte scurte. Tocmai de aceea, din acest an, UE ne-a obligat să folosim un model de contract de lucrări standardizat.

Rep: Se vor mai îngrămădi să câştige contractele cu statul în situaţia acesta? Fiindcă licitaţiile vor fi atent monitorizate de mai mulţi ochi şi, în plus, trebuie să facă şi treabă?

BP: Piaţa noastră este una care nu poate fi neglijată. Statul este cel mai mare contractor şi chiar dacă plăteşte cu întârziere, plăteşte întotdeauna. Nefiind foarte multe proiecte în piaţă, nu cred că vom avea lipsă de competitori.

Rep: De ce credeţi că CNADNR a preferat să deruleze proiecte finanţate de la bugetul naţional, deşi putea să acceseze fonduri europene?

BP: Probabil că a fost o nesincronizare cu fostul Program Operaţional Sectorial de Transport. Chiar nu ştiu de ce nu au intrat mai mult pe fonduri europene.

Rep: Nu cumva frica de Departamentul European de Luptă Antifraudă - DLAF - este mai mare decât de instituţiile similare româneşti?

BP: Din câte lucruri am văzut că s-au întâmplat, cred că frica nu este un lucru determinant. Dacă un om are un comportament incorect, îl va avea şi dacă este ameninţat de o instituţie europeană sau dacă îl paşte o procedură penală în România.

Rep: De ce credeţi că nu am putut construi o autostradă în aproape 30 de ani? Din punctul dvs de vedere, care au fost problemele?
BP: Probabil că este o chestiune de viziune sau de modul în care au fost gestionate aceste contracte. Noi am văzut că s-au derulat câteva zeci de astfel de proceduri. Ce s-a întâmplat după, că au fost litigii ani de zile, că au fost comisii de soluţionare a disputelor, că au fost alte elemente de natură contractuală, neînţelegeri între constructor şi beneficiar...

Rep: Un subiect de actualitate este cel legat de raportul corpului de control al premierului, care arată că autorităţile publice au cheltuit în cinci ani aproape 25 de milioane de euro pe softuri şi sisteme informatice care, fie nu au mai fost folosite, fie s-au dovedit a fi defecte. Printre instituţiile la care s-au găsit nereguli este şi Ministerul Finanţelor, valoarea contactelor fiind de 5,2 milioane de euro. Raportul arată că cele mai multe contracte au fost atribuite firmelor Siveco (84 de milioane de euro), controlată de controversata femeie de afaceri Irina Socol, Teamnet (58 de milioane de euro), companie deţinută de Sebastian Ghiţă şi UTI (24 de milioane de euro), ce aparţine lui Tiberiu Urdăreanu. Informaţiile au pornit de la ANAP?

BP: Marile probleme ale unor astfel de contracte au apărut în momentul în care ele nu au fost derulate corespunzător. Adică este vorba de gestionarea defectuoasă după semnarea contractelor. Dacă unele soluţii au fost impuse prin caietele de sarcini şi au fost motivul pentru care unele societăţi comerciale au câştigat licitaţia respectivă, s-a constat că, până la urmă soluţia nu a fost implementată aşa cum era trecută în caietul de sarcini. Fie a suferit modificări funcţionale, fie modificări de altă natură. Cele mai mari probleme au apărut atunci când s-au făcut modificări pe fondul necesităţii de a optimiza cifrele contractului. Când s-au făcut economii de manoperă sau economii de orice alt tip. Autorităţile de Management au plătit sume mai mici decât cele din proiect. Au aplicat corecţii fiindcă s-a constat că una s-a licitat şi alta s-a implementat. Sunt proiecte care au primit corecţii şi de 100%.

Rep: Ce se schimbă în procedurile de achiziţii publice, odată cu intrarea în vigoare a noului pachet legislativ în domeniul achiziţiilor publice? Ce trebuie să ştie atât autorităţile contractante cât şi firmele?

BP: Există partru legi care descriu principiile şi care dorim să nu fie modificate în perioada următoare. Aceste legi au imediat, ca nivel următor, trei hotărâri de Guvern de aplicare a acestor legi, în care intrăm şi mai adânc în descrierea conceptelor. Aceste HG sunt explicate pe înţelesul tuturor printr-un sistem de instrucţiuni şi notificări, pe care noi îl numim legislaţia terţiară. Ce aduce nou acest pachet legislativ este tocmai acest sistem terţiar foarte bine explicitat. Fiindcă un achizitor care lucrează în fiecare zi cu sistemul electronic, cu aceste elemente terminologice, nu are nevoie să citească un articol dintr-o lege care nu spune nimic sau o normă de aplicare cu două articole care îi descriu cadrul general. Are nevoie să ştie pe ce buton apasă, ce documente trebuie să redacteze, care este cuprinsul minim şi unde trebuie să-l ataşeze. Noi am venit cu foarte multe instrumente colaborative. Fiindcă sincer, lumea nu mai citeşte astăzi. Lumea este în cele opt ore de program pe calculator. Am dezvoltat un ghid online, care se găseşte de câteva zile pe site-ul ANAP. De asemenea, în format online se află majoritatea documentelor şi a formularelor care ar trebui să le completeze. Fiindcă cei mai mulţi operatori economici nu participă din cauza excesului de birocraţie şi a documentaţiei complicate, a modului în care se comportă anumite autorităţi contractante cu ei. Legea s-a schimbat fundamental, în sensul că nu mai este legea instituţiilor publice, ci legea accesului la piaţă a IMM. Fiindcă fără un număr mai mare de întreprinderi implicate în acest proces nu vom putea ajunge la cheltuirea eficientă a banului public. Competiţia scade preţul şi creşte calitatea.

Rep: Noul sistem electronic de achiziţii publice va avea un „buton roşu” de alertă în cazul neregulilor?

BP: Noul sistem electronic va avea şi un beculeţ roşu de avertizare în cazul neregulilor. Am constat propagarea unor erori. Dacă într-un anunţ de atribuire un angajat al autorităţii contractante introduce greşit o sumă, astăzi acea eroare se propagă în sistem. În noul mediu online care îl pregăteşte Agenţia pentru Agenda Digitală a României, noul SEAP care va fi funcţional de la anul, vor exista elemente din acestea de beculeţ roşu şi de validare, astel încât, pe de o parte să nu mai poţi atribui un contract şi să scrii 100 de milioane când valoarea lui a fost 10.000. De asemenea, noul sistem electronic va oferi ANAP şi un set de indicatori care vor orienta mai bine acţiunile de control. O să avem şi noi un set de indicatori prin care să putem justifica de ce, de exemplu, la un spital mergem în control de patru ori pe an, iar la altul doar o data la trei ani. Fiindcă prin structura cumpărărilor şi prin matricea indicatorilor de risc pe care o dezvoltăm un spital iese fiind ca mult mai riscant decât altul. În perioada următoare se intenţionează dezvoltarea unui sistem de clasificare al autorităţilor contractante. Astfel cele care au note mici o să facem cu ele meditaţii şi să le trecem clasa şi astfel să treacă din categoria autorităţilor contractante cu reale probleme în aplicarea legislaţiei în cea a autorităţilor contractante conforme. Această clasificare va avea şi rolul de a orienta mai bine controlul. Noi astăzi mergem la vânătoare de rate cu tancul.

Rep: În ce sector al economiei s-au constatat cele mai multe nereguli în privinţa achiziţiilor publice?

BP: Anul acesta ne-am concentrat pe sectorul sanitar, după cazul Hexipharma, dar şi după tragedia de la Colectiv. Am constat într-adevăr neconformităţi majore la anumite instituţii mari, care se presupune că aveau cunoştiinţă despre procedurile de achiziţii publice. Am cerut Ministerului Sănătăţii documentaţii standardizate, fiindcă nu se pot opri comportamentele neconforme decât aşa. Cel puţin pentru biocide avem această documentaţie standardizată pe care trebuie s-o folosească orice spital. De asemenea, mai multe primării, consilii locale şi consilii judeţene au picat examenul achiziţiilor publice la controlul nostru.

Rep: Cum a evoluat numărul licitaţiilor şi contractelor atribuite direct în ultimii ani? Cum explicaţi această evoluţie?

BP: Lucrurile au evoluat constant în ultimii ani, mai precis au crescut cu 5-10% în fiecare an numărul de proceduri. Autorităţile contractante au început să se conformeze, fiindcă şi acţiunile de control au fost foarte susţinute. E adevărat că în acest an numărul procedurilor a fost mai mic pentru că a intervenit această modificare legislativă şi foarte multe autorităţi au aşteptat să vadă ce aduce nou legea, fie au aşteptat să primească formulare noi. În 2016 s-au derulat strict procedurile care au fost necesare bunei funcţionări a sistemului. Noua legislaţie nu va mai lăsa loc modalităţilor alternative de achiziţie pentru că până în 2018 România este obligată să facă toate cumpărăturile din bani publici în mediul online şi toată lumea va putea vedea ce a cumpărat orice instituţie publică din România. Contractele atribuie direct reprezintă, acum, 40% din totalul achiziţiilor. Destul de mult, dar trebuie avută în vedere şi structura celor care cumpără. În România există multe autorităţi contractante mici, cum ar fi primăriile de comună sau secţii de spital într-o comună. Prin natura bugetelor, acestea nu pot face decât achiziţii directe. Nu este un indicator relevant dacă au crescut sau nu numărul achiziţiilor directe, ci dacă preţul pe un anumit tip de achiziţie direct a crescut, prin comparaţie cu piaţa reală. Dacă nu ai cumpărat corect zece calorifere care costă 5000 de lei şi ai luat 10.000 de lei amendă de la ANAP nu e rentabil. Cu alte cuvinte, atenţie la modalităţile speciale de atribuire şi la gradul de transparenţă al procedurilor.

Citeşte şi: Studiu: Banii aduc fericirea într-o măsură mult mai mică decât relaţiile şi sănătatea

Citeşte şi: De unde vin Crăciuniţele care intră-n casele vasluienilor de Sărbători

Citeşte şi: Moş Crăciun de ciocolată este împodobit cu aur de 22 de karate şi cristale Swarovski la o fabrică din Sibiu

Citeşte şi: Românii din Marea Britanie spun că, după şase luni, Brexit se simte în buzunarul fiecăruia