Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Cea mai dramatică schimbare din ultimul deceniu în ceea ce priveşte economisirea la bancă

1) cifrele mici, adică ratele mici la depozite, fie că sunt la lei, fie că sunt la euro;

2) o schimbare de scadenţe pe care deponenţii nu prea au trăit-o, respectiv cine vrea dobânzi mai mari trebuie să-şi lase banii pe termen lung pe unul, trei sau cinci ani faţă de o lună, trei luni, şase luni cu care erau obişnuiţi, ceea ce implică o confruntare cu necunoscutul în tot acest timp;

3) mişcările de curs în sus sau în jos de câteva procente, pe care guvernatorul BNR Mugur Isărescu nici nu le mai ia în considerare, dar care anulează peste noapte câştigul rezultat dintr-un depozit bancar, unde ratele sunt mici. Asta dacă nu produce pierdere.

Faţă de 2008-2010, asta ca să iau o perioadă mai apropiată, dobânzile la lei şi la euro s-au înjumătăţit, dacă nu chiar mai mult. În 2009, băncile plăteau o dobândă de 10-14% la lei în funcţie de cât le ardea buza, iar acum plătesc 3-5,5%.  În 2009, la euro, pentru a-şi asigura lichiditate având în vedere începutul crizei, băncile plăteau 6-8% şi chiar 10% pentru sumele mari, de la un milion de euro în sus, iar acum oferă 1,5-3,8%.

În 2009, la o creştere a cursului leu-euro de 6,9%, câştigul în euro adus de un depozit în lei (dobânda la lei minus creşterea cursului) a fost de 5-6%. Cam cât dobânda la euro. Deci cine a avut lei nici nu a câştigat, nici nu a pierdut real în euro. În 2010, la o dobândă în lei de 7-10% şi o depreciere a cursului de 1,3%, câştigul real în euro a fost de 6-9%. Dacă facem o comparaţie cu dobânzile la euro care au mai scăzut, spre 4-5%, rezultă un plus real peste un depozit la euro de 2-3%. În 2011, la o creştere a cursului de numai 0,8%, cu dobânzi la lei de 6-8%, cu dobânzi la euro de 4-5%, a rezultat un câştig real peste depozitul la euro de 2-3%. În anii 2010 şi 2011 cei care şi-au ţinut banii în lei au câştigat mai mult decât cei care au preferat euro. În 2012, dobânzile la lei au fost de 4-6%, cursul a crescut cu 2,5%, iar dobânzile la euro au fost între 3 şi 4%, deci s-a cam intrat pe pierdere reală, nu mult, pentru cei cu depozite în lei. În 2013, de la începutul anului cursul leu-euro a crescut cu 0,9%, dobânzile sunt cuprinse între 3,5% pe an (băncile mari ) şi 5,5% (băncile mai mici), iar la euro se oferă între 1% şi 3,5% pe an. Rezultă că nici nu se câştigă, nici nu se pierde, dar condiţia este ca rata leu-euro să rămână pe loc. Orice creştere a cursului peste 4,47 lei/euro aduce pierderi celui care are economiile plasate în lei, versus plasate în euro.

Citeşte continuarea opiniei lui Cristian Hostiuc pe www.zf.ro