RETROSPECTIVĂ 2018. Cele trei crize bursiere internaţionale ale anului (sau corecţia euforiei)

Trump le imputa celor de la Fed politicile în materie de dobânzi, dar şi creşterea randamentului titlurilor trezoreriei la un nivel maxim din şapte ani, acestea devenind investiţii mai atrăgătoare şi mai sigure decât acţiunile bursiere. Peste acestea s-au suprapus tensiunile comerciale dintre SUA şi restul lumii (despre care Trump nu a pomenit nimic!) şi avertismentele lansate la reuniunea FMI şi Băncii Mondiale privind evoluţia economiei mondiale.

Şi de data aceasta căderea a trecut repede, în condiţiile în care, chiar dacă pieţele bursiere suferă de o sensibilitate aparte, viteza panicii fiind viteza cu care circulă informaţia. Am insistat pe bursele americane, pentru că de regulă acestea dau semnalul, iar cele asiatice şi europene le urmează, rapid, în spectrul roşu al rezultatelor.

Totuşi, nu putem ignora semnalele de alarmă pe care oficialii instituţiilor financiare şi analiştii pe trag. Cel mai recent, David Lipton, First Deputy Managing Director la FMI, sublinia că de doi ani instituţia tot cere guvernelor să profite de „vremea însorită” şi să repare „acoperişurile”, pentru că nori negri de furtună s-au strâns asupra economiei globale. Într-o manieră cât se poate de corectă, directorul sublinia că acum nu trebuie să ne aşteptăm ca guvernele să aibă mjloace la fel de importante cum au fost cele cu care au răspuns crizei în urmă cu zece ani. Cel mai mare risc, în prezent, este izolaţionismul comercial practicat de Statele Unite şi la care China şi alte state au răspuns.

Cum va fi în 2019? Puţini s-ar aventura să răspundă. Premisele nu sunt cele mai încurajatoare, cu o producţie de ţiţei în diminuare, la iniţiativa OPEC, de unde preţuri în creştere, cu tensiuni sociale care îmbracă veste galbene şi cu conflicte comerciale, anul care începe are nevoie nu numai de economişti, ci şi de un dram de noroc.