COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Feriţi-vă de propagandiştii care dau sfaturi despre coronavirus

Cine vede asemenea poze sau panseuri şi, ruşinat că nu e la înălţimea morală a celor care le propagă, începe să bagatelizeze la rândul său fenomenele legate de răspândirea în lume a infecţiei cu coronavirus, ar trebui să ştie că tocmai a devenit victima unor propagandişti. Nişte propagandişti care nu sunt mânaţi de preocuparea nobilă de a proteja poporul de panică sau de a corija nişte tare morale ale semenilor, ci de a-şi proteja de pagube finanţatorii şi amicii din politică sau din diverse industrii. E mai simplu, pentru cine încearcă să fugă de propagandă, să o detecteze pe cea grosieră: dacă vedeţi, de pildă, un ziar sau un post tv care dă ştiri fioroase despre coronavirus doar pentru ca din când în când să tragă concluzia că e iresponsabil ca România să aibă acum alegeri anticipate, e limpede că respectivii sunt motivaţi de adversitate faţă de PNL. Mai greu e însă de detectat propaganda de sens opus, cea care serveşte interesele puterii prefăcându-se că singura ei grijă e să-i cheme pe români la calm şi raţiune.

De ce prinde această propagandă? Fiindcă ea exploatează frumos toate punctele sensibile ale publicului acestor influenceri. Unul din ele e sastiseala faţă de alarmismul uzual al presei dornice de rating, o dorinţă care nu are nevoie de coronavirus ca să se manifeste (un cutremur de 3 grade e suficient ca să apară în vreun ziar online o poză cu clădiri prăbuşite şi o ştire cu titlul „România zguduită de cutremur”). Exploatarea acestei sastiseli a dus la îndemnuri directe ca oamenii să nu se mai uite deloc la televizor sau la decretarea drept „fake news” a oricărei ştiri care ar conţine avertismente despre gravitatea crizei coronavirusului ori a efectelor ei economice. Numai că pericolul de „fake news” e cu atât mai mare cu cât oamenii se informează dintr-un număr mai mic de surse: tocmai compararea şi confruntarea între surse diferite permite formarea unei imagini corecte despre un fenomen.

Iar o explorare oricât de sumară a presei străine (încercaţi fluxurile actualizate în timp real de la Guardian, Corriere della Sera, El Pais, Deutsche Welle, France Info sau 24heures.ch) arată responsabilitate şi prudenţă faţă de un pericol global real, care a crescut de la o zi la alta. Oficiali ai OMS, preşedinţi, premieri, miniştri din Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia şi-au avertizat deschis cetăţenii despre necunoscutele legate de specificul virusului (fără tratament, fără vaccin, perioadă lungă de incubaţie, imprevizibil în privinţa reinfectării), au admis că viteza contaminării a crescut riscul de pandemie, au avertizat despre consecinţele pentru economia globală. Autorităţile federale din SUA sau experţii australieni discută deschis recomandările în caz de declarare a pandemiei (inclusiv faimoasa recomandare după care cetăţenii ar urma să-şi facă stocuri de hrană şi apă pentru două săptămâni şi să se aprovizioneze cu medicamente uzuale). Companiile îşi trimit angajaţii să lucreze de acasă, zboruri internaţionale sunt anulate, evenimente importante de business sau politice sunt anulate ori amânate.

Toate acestea se întâmplă fără niciun strop de panică sau exagerare a pericolului, dar şi fără atitudinea de frică şi ruşine la care se referă un articol de pe Scientific American atunci când observă că unii se feresc să se pregătească pentru consecinţe mai serioase ale răspândirii infecţiei, de teama de a nu fi asociaţi cu grupurile de fanatici care îşi fac stocuri de hrană şi se blindează prin scorburi în aşteptarea apocalipsei sau a extratereştrilor. Ori se tem să nu fie consideraţi egoişti, creduli, panicarzi. Numai că pregătirea pentru consecinţe mai serioase e un act raţional, de prudenţă şi de altruism – o datorie civică, susţine articolul: „trebuie să te pregăteşti, pentru că vecinii din comunitatea ta au nevoie de asta – mai ales vecinii în vârstă, cei care lucrează la spitale, cei cu boli cronice, cei care poate nu au mijloacele sau timpul să se pregătească ei înşişi”.

La noi însă, acest gen de frică şi ruşine e aproape garantat pentru cei care, aşa cum recunoştea o utilizatoare de Facebook, ajung să se informeze despre coronavirus dintr-o singură sursă: câte un influencer preferat, tot de pe Facebook – de obicei cineva care dă impresia că vorbeşte de la înălţimea unor cunoştinţe medicale sau despre economia mondială. Dar dacă influencerii respectivi ar avea cu adevărat astfel de cunoştinţe, n-ar scrie şi nici n-ar distribui articole care proclamă că „gravitatea infecţiilor cu coronavirus e cam aceeaşi ca gravitatea unei gripe” sau că „astfel de evenimente au mai fost”, că prăbuşirea burselor e un fleac irelevant sau că românii care se duc să-şi cumpere provizii sunt nişte tembeli primitivi. Un psiholog chiar a decretat că „isteria coronavirus” arată că românii „sunt prizonierii unor reacţii automate, nu a (sic!) unei gândiri reflexive”, pentru că ei „interpretează incertitudinile ca pericole”.

Întâmplător, aproape toţi cei care scriu sau distribuie astfel de idei consideră perfect normală ambiţia preşedintelui de a forţa tocmai acum anticipate, cu un guvern interimar şi instabilitate politică. Pentru că, aşa cum spun fanii lor, „ciuma roşie e mai periculoasă ca orice coronavirus” sau, cu o nuanţă în plus de inteligenţă şi eleganţă morală, „dacă vine coronavirusul, măcar mai omoară din electoratul PSD” (adică bătrânii şi săracii). Alţii mai că nu-i insultă de-a dreptul pe semenii lor care îndrăznesc să fie atât de precauţi încât să nu-şi mai cumpere pachete turistice pentru următoarele luni, afectând astfel afacerile companiilor din domeniu. Nu că n-ar exista şi influenceri care îşi urechează semenii din alte motive decât propaganda în folosul PNL: de pildă, un medic din Iaşi, fruntaş local ALDE, s-a oferit să se infecteze voluntar cu coronavirus, ca să demonstreze „tefeliştilor” (votanţii USR şi PNL) că sunt nişte proşti dacă se tem, din moment ce infecţia nu e periculoasă decât pentru cei cu sistem imunitar deja slăbit.

Şi există, desigur, şi propaganda de import, copiată după un anumit gen de gardieni ideologici pentru care prioritatea nu e să-i informeze corect pe oameni, ci să împiedice cu orice preţ ca actuala criză a coronavirusului să accelereze tendinţele suveraniste, protecţioniste, contra imigraţiei şi a globalizării. Economiştii marilor bănci iau deja ca pe un fapt împlinit această accelerare ca efect al crizei coronavirusului, iar unii politicieni, ca de pildă Bruno Le Maire, ministrul francez al economiei, vor s-o valorifice, vorbind despre necesitatea de a relocaliza o serie de activităţi, în aşa fel încât să se poată renunţa la importuri. Pentru comentatorii interesaţi doar de ideologie, importantă e însă vânarea episoadelor de rasism real faţă de cetăţeni sau turişti asiatici, spre a învinovăţi apoi în bloc de xenofobie comunităţi întregi şi a conchide că prioritatea acum e menţinerea politicii graniţelor deschise. Intenţia de a sancţiona comportamentele troglodite e bună, însă mijloacele sunt propagandistice, iar înfierările colective nu sunt niciodată metode eficiente de convingere.

La 22 februarie, în Italia, principalul focar din Europa, erau 29 de cazuri de infectare şi două decese, pe când în dimineaţa de 29 februarie erau 889 de cazuri, 21 de morţi şi 46 de vindecaţi (cea din urmă cifră poate îi va pune un pic pe gânduri pe comentatorii care repetă clişeul că „nimeni nu vorbeşte despre cazurile de vindecare”: ba da, vindecările sunt importante, dar numai până acolo unde medicii constată că noul coronavirus poate reinfecta pacienţi aparent vindecaţi). Cine urmăreşte Twitterul italian e izbit de gradul de politizare a crizei, mai mare decât în alte ţări europene, şi de văicărelile propagandiştilor: naţionaliştii dau vina pe chinezi şi africani şi cer închiderea graniţelor, progresiştii dau vina pe extrema dreaptă, care cât a guvernat Lombardia şi Veneto a tăiat din fondurile pentru sănătatea publică. La noi, bătaia propagandiştilor nu e pe Twitter, ci pe Facebook, dar politizarea crizei cu concursul lor riscă să aibă aceleaşi efecte: reducerea efortului de informare la căutarea unor ţapi ispăşitori şi reducerea efortului de combatere a crizei la lupta retorică împotriva ţapilor găsiţi de ei.

Foto: Pixabay