Ion Cristoiu: Moţiunea lui Florin Cîţu arată că premierul habar n-are de Istoria PNL

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, prin moţiunea de candidat la preşedinţia PNL, Florin Cîţu pune la îndoială rolul jucat de Ion C. Brătianu şi Ion I. C. Brătianu în istoria liberalilor şi a României, dovedind că nu ştie nici cele mai elementare lucruri din trecutul partidului al cărui preşedinte vrea să fie.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Nu cred că se vor fi găsit mulţi în România care să fi citit Moţiunea cu care Florin Cîţu vrea să fie ales la Congres şef al PNL. Documentul se intitulează România liberală şi are pe copertă fotografia lui Florin Cîţu la momentul cînd şi-a lansat candidatura. E o fotografie simbol pentru personalitatea lui Florin Cîţu. Deşi vorbeşte de la o tribună, candidatul se pierde practic în Gruparea zisă şi Reformistă, alcătuită din lideri frustraţi că Ludovic Orban n-a împărţit cu ei conducerea partidului. Au optat pentru Florin Cîţu convinşi că, deşi acesta va fi preşedinte ales al PNL, conducerea partidului va intra pe mîinile lor. Din cîte se vede, deja între cei care speră să conducă partidul în numele marionetei care e Florin Cîţu se duce o luptă aflată deocamdată în etapa cotonogelii pe sub masă. Florin Cîţu a fost preferat şi de Klaus Iohannis. Tot din convingerea că partidul va fi condus de el, Klaus Iohannis, şi nu de preşedintele PNL Florin Cîţu.

Spre deosebire de Moţiunea lui Ludovic Orban, cea a lui Florin Cîţu suferă la capitolul viziune asupra României conduse de PNL. Documentul e o înşiruire nesărată de iniţiative care ţin mai degrabă de funcţia de premier, decît de cea de preşedinte de partid. Există însă un moment în care Florin Cîţu sau mai bine zis cei care i-au scris Moţiunea, după care i-au dat-o s-o silabisească, se aventurează pe terenul ideilor generale. Chiar la început Florin Cîţu fixează o sarcină istorică pentru PNL-ul condus de el:

<PNL are menirea istorică să schimbe paradigma de care nu am reuşit să ne debarasăm cu adevărat încă de la crearea României moderne şi pînă astăzi, să schimbe percepţia societăţii că statul este omnipotent, protector şi paternalist.>

Nu mai e demult un secret că între Florin Cîţu şi PNL nu există nici o legătură. Şi cînd spunem aceasta nu ne referim la paraşutarea unui funcţionar dat afară de la o bancă într-un partid de tradiţia PNL, nici la faptul că Florin Cîţu nici acum n-a reuşit să cunoască de adevăratelea partidul, ci la faptul că el habar n-are de istoria partidului al cărui preşedinte a primit misiunea să fie.

Potrivit textului, în întreaga sa istorie, PNL n-a reuşit să schimbe credinţa românilor că statul e paternalist. O aserţiune de analfabet într-ale Istoriei. Imaginea statului paternalist a apărut în Istoria Românilor abia în comunism. Şi în chip inevitabil. Statul în comunism refuză iniţiativa individuală. Şi din simplul motiv că doar un stat paternalist poate asigura controlul indivizilor fără de care comunismul n-ar putea exista. Această percepţie s-a prelungit după decembrie 1989 ca o reminiscenţă a mentalităţilor comuniste făurite în zeci de ani. Percepţia statului protector n-a existat în România pînă la apariţia regimului comunist. Florin Cîţu se vrea prin această Moţiune un conducător PNL care să reuşească – zice el, în fine – să pună capăt unei paradigme de mai bine de o sută de ani. Numai că înaintea lui Ion C. Brătianu şi Ion I. C. Brătianu au reuşit ca preşedinţi ai PNL ajunşi la guvernare să impună în România iniţiativa individuală şi mai ales credinţa că individul trebuie să se descurce pe cont propriu şi nu să aştepte cu mîna întinsă la stat.

Ion C. Brătianu şi Ion I. C. Brătianu au rămas în Istoria României ca întemeietorii capitalismului. Nu întîmplător, cei doi, dar mai ales Ion I. C. Brătianu, au fost atacaţi dinspre Stînga ca reprezentanţi ai individualismului capitalist.

Florin Cîţu pune la îndoială rolul jucat de cei doi Brătieni în Istoria PNL şi a României, dovedind că nu ştie nici cele mai elementare lucruri din trecutul partidului al cărui preşedinte vrea să fie.

Sau mai precis vor alţii să fie.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro