COMENTARIU Lelia Munteanu. Obedienţa şefului diplomaţiei americane şi a consilierului pentru securitate naţională – una dintre explicaţiile dezastrului din Afganistan?

Joe Biden e obligat acum - în primul rând de opinia publică americană, dar şi de aliaţii din NATO a căror încredere se zdruncină - să identifice vinovaţii sau să arunce public măcar un ţap ispăşitor. Oricât sunt de iscusiţi să transforme eşecul în victorie, speechwriterşii săi nu pot acoperi dezastrul politic, militar, moral.

Încă n-am nici un argument să cred că e exclusiv vina comunităţii de informaţii. Deşi preşedintele american vorbea, înaintea retragerii, despre consensul tuturor celor care l-au consiliat (deci, şi/sau în primul rând experţii din teren) că armata locală instruită de Statele Unite va ţine piept talibanilor cel puţin până la sfârşitul anului. Fie şi analizând modul în care s-a comportat în faţa hoardelor autointitulatului Stat Islamic armata irakiană înstruită tot de ofiţeri ai Pentagonului, se putea deduce că militarii afgani nu vor rezista, ba mai rău decât atât că, trezindu-se singur, preşedintele ţării, marioneta Washingtonului, va fugi (era aproape limpede unde) şi, în consecinţă, comandanţii militari vor fi paralizaţi. Toate acestea puteau să fie prevăzute cu mult timp înainte, în ciuda tuturor asigurărilor ipocrite ale oficialilor din Kabul (în iunie, preşedintele Ghani se deplasase până în Biroul Oval, în fruntea unei delegaţii, ca să îi spună înaltei gazde ce voia să audă).

O explicaţie a tragediei Afganistan, una în care cred, a oferit-o Peter Nicholas, experimentatul corespondent la Casa Albă al cotidianului The Atlantic.

„(...) Biden a trebuit să cântărească riscurile raportate la opinia sa, datând de multă vreme, conform căreia Statele Unite trebuie să iasă, finalmente, dintr-un război fără noimă. Fundamental, asta e o decizie politică. Iar pentru a lua o hotărâre inteligentă, Biden avea nevoie de o sinceritate curajoasă din partea consilierilor săi de securitate naţională pe care şi i-a adunat, printre care Blinken (actualul Secretar de Stat, n.m.) şi Sullivan (foto). Aceştia împărtăşesc o afinitate biografică: amândoi se află în cele mai importante slujbe din viaţa lor graţie lui Biden (fiecare i-a fost consilier pentru securitate naţională pe vremea când era vicepreşedinte). Nici unul nu are o bază de putere sau de votanţi independente de Biden. Şi asta îi poate face să fie mai înclinaţi să cedeze preferinţelor preşedintelui. Orice administraţie de la Casa Albă e pradă acestui tip de deferenţă”.

Nu e, fără îndoială, singura explicaţie a dezastrului, dar pare a fi una dintre cele mai plauzibile.