COMENTARIU Lelia Munteanu: Aniversarea Bătrânei Doamne, compromisă de nepoţii apocaliptici

Adunaţi la Londra să aniverseze 70 de ani de existenţă a Alianţei Nord-Atlantice, lideri ai ţărilor membre au şi început să-şi arunce săgeţi.

Era de aşteptat ca preşedintele Statelor Unite să descindă cu nevricale. @realDonaldTrump anunţase, încă de deasupra Atlanticului, că se îndreptă spre Europa ca să se bată puternic pentru americani. La sosire, tot pe Twitter, şi-a anunţat tema: “În cele 3 decenii înaintea alegerii mele, cheltuielile NATO au scăzut cu două treimi, şi doar 3 alţi membri ai NATO şi-au îndeplinit obligaţiile financiare. De când mi-am preluat mandatul, numărul de aliaţi NATO care îşi îndeplinesc obligaţiile e mai mult descât DUBLU, iar cheltuielile au crescut cu 130 miliarde de dolari!”.

E tocmai ce nu-şi doreşte preşedintele Franţei să audă. Declarând în celebrul interviu din The Economist, pe 7 noiembrie, că Alianţa Nord-Atlantică e în „moarte cerebrală”, Macron s-a referit inclusiv şi poate în primul rând la viziunea tranzacţionistă a lui Trump, deplângând (în termeni excesivi, ce-i drept) că marii alianţe politico-militare îi lipsesc obiectivele, că nu şi-a adecvat misiunea la provocările prezentului. Cee a ce l-a determinat atunci să vorbească a fost preocuparea îngustă şi exclusivă a omologului său de la Casa Albă pentru contribuţiile în bani, coroborată cu unilateralismul deciziilor sale militare (ultimul exemplu: retragerea din Siria pentru a-i crea spaţiu preşedintelui Erdoğan să-i măcelărească pe aliaţii kurzi, fără ajutorul cărora Statul Islamic n-ar fi fost izgonit din regiune).

Preşedintele Donald Trump vorbeşte la Londra pentru americanii care urmăresc derularea procedurii de suspendare declanşată de Democraţi şi pentru electoratul căruia urmează să îi ceară încă un mandat în noiembrie 2020.   

Într-un fel, Trump are dreptate să se răţoiască la cei din Uniunea  Europeană „să-şi bage minţile în cap”, fiindcă în timp ce le asigură securitatea se îmbogăţesc. „Deficitul de mulţi, mulţi ani a fost astronomic între SUA şi Europa, în favoarea acesteia din urmă. Voi schimba această situaţie şi o voi schimba foarte repede!”. La Summitul NATO din iunie anul trecut ameninţase că se retrage din Alianţă. În viziunea sa, acest tip de ameninţări sunt cheia succesului, ţin de „arta negocierii”.

La rându-i, preşedintele Turciei, în binecunoscutu-i stil confruntaţional, a ţinut să întărească, încă de la începutul Summitului, o declaraţie ceva mai veche: va bloca proiectul de apărare a Poloniei şi Ţărilor Baltice, până când NATO nu-i va declara terorişti pe kurzii din Siria.

Bătrânei Doamne care împlineşte 70 de ani aceste declaraţii, care mâine vor escalada, i-ar putea fi fatale. 

Poziţionările lui Trump şi ale protejatului său Erdoğan (pe care îl susţine având propriile interese la Istanbul) pot primi calificativul acordat de The Economist celor ale lui Macron -  „apocaliptice”.

„Furnalul” Putin (cum îl flatează subalternii pe cel care, spun ei, munceşte fără oprire) îşi poate lua o pauză de şampanie.