COMENTARIU Lelia Munteanu. Floricica Dansatoarea, orfană de noroc

Şi, ca drept răsplată, ce i-a făcut democraţia? I-a dat prăjeală: i-a furat, prin intermediul la Fesbuk, vizoalizările la dans pe balans în rochia aia galbenă cu franjuri. I-a trecut supărarea, că e obişnuită cu ţepele.

Anul trecut, speriată că dă peste ea covidu’ şi-o mierleşte fată mare, era cât pe-aci să se mărite cu Miăiţă din Berceni (băiatul ăla finuţ, care a tras şaturi de chinquila şi a mâncat carne de berberiţă). N-a fost să fie.

Iar acum, când credea şi ea că se aliniază plantele, că scape de belele, lumea ei ca o şaormă cu de toate riscă să se prăbuşească: o altă dansatoare din buruc tocmai a primit o slujbă grasă la Transelectrica. E clar că Floricica n-are soartă.

Ca s-o dăm pe bune, s-o punem deontologic, aia are şcoală multă şi un doctorat în make-up, plus un tată mare sindicalist în poliţie.

Dacă n-ar fi fost orfană, ar fi prins şi Floricica Dansatoarea măcar un post în corpul de balet al lui doamna Clotilda de la sectorul unu, că şi ea a luptat cu mafia murdară în stradă, parte-n parte.

Io cred că amărâta asta, cea mai fată sufletistă, o să se întâlnească totuşi într-o zi cu Dumnezeu, pe Trompetului colţ cu Lăstunului.