COMENTARIU Lelia Munteanu. Iran: de la "Moarte Americii!" la "Moarte asupritorului, fie că e Şah sau Lider Suprem!"

E nevoie de multă precauţie să navighezi, zilele acestea, între propaganda oficială de la Tehran şi propaganda reţelelor Opoziţiei.

Cert este că, după câteva zile - care au coincis cu funeraliile generalului Suleimani, când în Iran s-a auzit din nou sloganul "Marg bar Amrika" (Moarte Americii), ieri comemorările celor 176 de victime ale zborului PS752 din 8 ianuarie s-au transformat în proteste anti-regim. Astfel încât - reţinut pentru vreo trei ore sub învinuirea de incitare la revoltă - ambasadorul Marii Britanii la Tehran a putut să argumenteze că participa la priveghi şi nu la proteste.

Dacă declaraţiile preşedintelui Trump - mai ales cea referitoare la atacarea unor ţinte culturale - i-a unit pe iranieni (care la sfârşitul lui 2019 stătuseră şase săptămâni în stradă, cerând schimbarea Puterii), recunoaşterea doborârii din greşeală a avionului de către Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, de preşedintele Hassan Ruhani, ba chiar şi de şefii Gărzilor Revoluţionare (lucru nemaintâlnit) a stârnit mânia publică şi a reaprins scânteia revoltelor.

Cum se întâmplă de regulă, mişcările au pornit din universităţi. La început, din Universitatea Amir Kabir (Politehnica din Tehran), unde studenţii au pactizat repede cu cetăţenii din strada Hafez. Apoi, valul revoltei s-a întins la Universitatea Tehnologică Sharif, al cărei sediu e lângă Turnul Azadi (al Libertăţii), un simbol al Capitalei, apoi la Universitatea de Ştiinţe Umaniste Allameh Tabataba'i, o fortăreaţă a liberalismului. Foarte curând, au început proteste şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Hamedan (străvechiul oraş-capitală al provinciei cu acelaşi nume), şi în nordul ţării, la Univesitatea din Babol. La scurtă vreme, oameni din Lahijan, Sanandaj, Isfahan, Mashhad, Shiraz au ieşit şi ei din case.

S-a scandat de la "Moarte Dictatorului!", "Marele Lider e o rusine!", până la "Jos teocraţia!", "Moarte opresorului, fie că e Şah sau Lider Suprem!" şi "Dictatorule, gardieni ai revoluţiei, voi sunteţi ISIS-ul nostru!".

Au fost invocaţi sutele de morţi de la revoltele din noiembrie anul trecut şi s-au repus pe tapet revendicările de atunci: un Iran liber, democratic şi progresist consecinţă a unor alegeri libere, separarea religiei de Stat, egalitate de gen, autonomie pentru grupurile entice oprimate, abolirea pedespsei cu moartea.

Autorităţile au ripostat cu gaze lacrimogene. 

Tragedia aviatică din 8 ianuarie a însufleţit protestele şi, probabil, le vor ţine vii până în a doua jumătate a lunii februarie când sunt programate alegerile parlamentare.

Două primejdii îi pândesc pe oamenii din stradă: contra-manifestaţiile, în care regimul e expert, şi - din umbră - ceea ce Giuliano da Empoli numeşte "inginerii haosului".