COMENTARIU Lelia Munteanu: "RĂZBOIUL ESTE O ÎNFRÂNGERE"

"Mă gândesc la voi şi mă rog pentru voi. Vreau să vă fiu alături în această zi tristă. Acum un an, fitilul urii s-a aprins; nu s-a stins, ci a degenerat într-o spirală a violenţei, în incapacitatea ruşinoasă a comunităţii internaţionale şi a celor mai puternice ţări de a reduce la tăcere armele şi de a pune capăt tragediei războiului. Sângele curge, la fel şi lacrimile. Furia creşte, cu ea şi răzbunare. În timpul acesta se pare că puţini sunt preocupaţi de ce este mai necesar şi de ce doresc oamenii: dialog şi pace.

Nu voi obosi niciodată să repet că războiul este o înfrângere, că armele nu construiesc viitorul, ci îl distrug, că violenţa nu aduce niciodată pacea. Istoria o dovedeşte, dar ani şi ani de conflict par să nu ne fi învăţat nimic.

Iar voi, fraţi şi surori în Cristos, care locuiţi în locurile despre care Scripturile vorbesc cel mai mult, sunteţi o turmă mică şi neajutorată, însetată de pace. Vă mulţumesc pentru ceea ce sunteţi, vă mulţumesc pentru că doriţi să rămâneţi pe pământurile voastre, vă mulţumesc pentru că ştiţi să vă rugaţi şi să iubiţi în ciuda a orice s-ar întâmpla. Sunteţi o sămânţă iubită de Dumnezeu. Şi, aşa cum o sămânţă, aparent sufocată de pământul care o acoperă, ştie întotdeauna să-şi găsească drumul spre înalt, spre lumină, pentru a rodi şi a da viaţă, la fel şi voi, nu vă lăsaţi înghiţiţi de întunericul care vă înconjoară, ci sădiţi pe pământurile voastre sfinte, deveniţi germeni de speranţă, pentru că lumina credinţei vă inspiră să depuneţi mărturie despre iubire, în vreme ce se vorbeşte despre ură, să invocaţi comuniunea, în vreme ce confruntarea e pretutindeni, să invocaţi unitatea, în vreme ce totul se transformă în opoziţie.

Cu inimă de părinte mă adresez vouă, popor sfânt al lui Dumnezeu; vouă, copii ai Bisericilor voastre străvechi astăzi în suferinţă; vouă, seminţe de pace în iarna războiului; vouă care credeţi în Isus „blând şi smerit cu inima" şi deveniţi în El martori ai puterii unei păci neînarmate.

Oamenii de astăzi nu ştiu cum să afle pacea. Noi, creştinii, nu trebuie să obosim cerându-i-o lui Dumnezeu. De aceea, astăzi i-am invitat pe toţi să trăiască o zi de rugăciune şi post. Rugăciunea şi postul sunt armele iubirii care schimbă istoria, armele care înving singurul nostru duşman adevărat: spiritul răului care alimentează războiul, pentru că este „ucigaş de la început", „mincinos şi tatăl minciunii". Vă rog, să dedicăm timp rugăciunii şi să redescoperim puterea mântuitoare a postului!

Fraţilor şi surorilor, am ceva să spun. Ceva care-mi stă la inimă, dar şi tuturor bărbaţilor şi femeilor de orice confesiune şi religie care suferă în Orientul Mijlociu din cauza nebuniei războiului: sunt aproape de voi, sunt cu voi.

Sunt cu voi, locuitori ai Gazei, loviţi şi epuizaţi. Sunteţi în gândurile şi rugăciunile mele în fiecare zi.

Sunt cu voi, cei forţaţi să vă părăsiţi casele, să abandonaţi şcoala şi munca, să rătăciţi în căutarea unei destinaţii pentru a scăpa de bombe.

Sunt cu voi, mame care vărsaţi lacrimi uitându-vă la copiii voştri morţi sau răniţi, aşa cum Maria L-a văzut pe Isus. Cu voi, micuţilor care locuiţi pe marile meleaguri ale Orientului Mijlociu, unde comploturile celor puternici vă răpesc dreptul la joacă.

Sunt cu voi, cu cei cărora vă vă este teamă să priviţi în sus, pentru că din cer plouă cu foc.

Sunt cu voi, cei care nu aveţi voce, pentru că se vorbeşte atât de mult despre planuri şi strategii, dar puţin despre situaţia concretă a oamenilor  care suferă războiul, pe care cei puternici îi pun pe alţii să-l ducă; "dar asupra stăpânitorilor va fi cercetare severă.

Sunt cu voi, cei însetaţi de pace şi de dreptate, care nu vă predaţi logicii răului. În numele lui Isus, „iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută".

Vă mulţumesc, copii ai păcii, pentru că mângâiaţi inima lui Dumnezeu, rănită de răutatea omului. Şi, mulţumesc tuturor celor din întreaga lume care vă ajută. Lor, celor care se îngrijesc de bolnavi, de străini, de abandonaţi, de săraci şi nevoiaşi, celor care, prin voi, se îngrijesc de Cristos flămând, le cer să continue să o facă cu generozitate.

Şi vă mulţumesc vouă, fraţi episcopi şi preoţi, care aduceţi mângâierea lui Dumnezeu în singurătăţile omeneşti. Vă rog să priviţi la poporul sfânt pe care sunteţi chemaţi să-l slujiţi şi să vă lăsaţi atinse inimile, uitând, pentru binele credincioşilor voştri, orice diviziune şi ambiţie.

Fraţi şi surori în Isus, vă binecuvântez şi vă îmbrăţişez cu afecţiune, din inimă. Fie ca Fecioara Maria, Regina Păcii, să vă păzească. Fie ca Sfântul Iosif, patronul Bisericii, să vă protejeze.

Cu frăţie,

FRANCISC".