COMENTARIU Marius Oprea: Corectitudinea politică, o poliţie a gîndirii care rescrie istoria. Rescrierea istoriei e primul pas spre dictatură

Nici nu mai este nevoie de o ”poliţie a gîndirii” ca în ”1984”, romanul lui George Orwell (care se va afla şi el cu siguranţă pe lista neagră, dacă nu se află deja), pentru că, de teama incriminării ca rasişti, xenofobi, intoleranţi ş.a.m.d., autocenzura funcţionează deja mult mai eficient. Reţeaua HBO a retras de pe site-ul său filmul clasic ”Pe aripile vîntului”, pentru că opera cinematografică ar leza sensibilitatea celor al căror trecut tragic în sclavie este prezentat idilic şi edulcorat. Nu s-a ţinut seama de faptul că în 1938, la premiera filmului, a fost decernat pentru prima dată Oscarul pentru un rol secundar unei acriţe afro-americane, care a interpretat-o pe slujnica lui Scarlett O’Hara. Nu sînt singurele capodopere ”expuse”. La Hollywood s-a propus mai demult ca ”Albă ca zăpada” să fie interzisă, pentru că sărutul prinţului prin care o trezeşte pe aceasta din somnul vrăjit este ”neconsensual”, iar o altă capodoperă a casei Walt Disney, ”Cenuşăreasa” ar avea un mesaj pervers: „aşteaptă ca un tip bogat să o salveze. Greşit! Salvează-te singură!”, susţine actriţa care a propus scoaterea desenului animat de pe ecrane.

Corectitudinea politică îşi doreşte să elimine total discriminările. Dar natura însăşi este discriminatorie. Asta, se pare, nu contează, iar înlăturarea discriminării cu orice preţ ia uneori forme aberante. La noi, în România, la Şcoala de agenţi de poliţie din Cîmpina se admit cadidaţi în funcţie de înălţime. Pentru înscrierea la examenul de admitere la Şcoala de poliţie "Vasile Lascăr", candidaţii trebuie să aibă o înălţime minimă de 165 de centimetri fetele şi de 170 de centimetri, băieţii. O candidată din Argeş a făcut plîngere la Consiliul Naţional pentru Cmaterea Discriminării, după ce nu a îndeplinit acest criteriu, aprobat prin ordin al ministrului de Interne. Colegiul director al CNCD a stabilit, cu unanimitate de voturi, că a condiţiona înscrierea la examenul de admitere la Şcoala de poliţişti în funcţie de înălţimea candidatului constituie o faptă de discriminare şi a sancţionat Ministerul Afacerilor Intene, cu o amendă de 1.000 de lei. Cum ne vor proteja în faţa infractorilor poliţişti de un metru jumate şi chiar mai puţin, rămîne de văzut; nici nu contează, atîta vreme cît ei sînt selectaţi nediscriminatoriu, ”corect politic”.

De ceva vreme, acest imperativ care impune noi standarde comportamentale s-a extins, cum am arătat, de la formule de adresare şi tratament al celor minoritari etnic, sexual sau pentru persoanele cu handicap, la o formă de cenzură a actului cultural şi a patrimoniului creaţiei omenirii din trecut. Practic, din perspectiva corectitudinii politice, nicio operă literară sau cinematografică nu este imuabilă, nu mai prezintă garanţia că transimte un mesaj care este ”în regulă”. Literatura şi cinematografia sînt în prezent cele mai vulnerabile la supunerea cenzurării lor, în funcţie de rigorile acestei corectitudini politice, dar este doar un început. Şi Iisus Cristos a fost cenzurat. Postul de televiziune BBC a renunţat la utilizarea termenilor Before Christ (BC) şi Anno Domini (AD), pentru că i-ar putea leza pe cei cu altă religie decît cea creştină, cu termenii 'înaintea erei noastre” şi ”era noastră”, pe care îi folosea şi profesorul meu de istorie, în anii comunismului. Parlamentul European are şi el în vedere înlocuirea termenilor care indică starea civilă a unei femei (Miss şi Mrs în engleză, Madame şi Mademoiselle din franceză, Frau şi Fräulein din germană precum şi Señora şi Señorita din spaniolă), spre a nu ofensa domnişoarele bătrîne. Şi aceastea nu sînt glume.

Modificarea vocabularului este primul semn al impunerii unei noi orînduriri. Revoluţia franceză a introdus termenul de cetăţean, în vreme ce nobilii, exponenţii ”vechiului regim” erau decapitaţi, în numele egalităţii şi fraternităţii. Revoluţia bolşevică a instaurat totalitarismul şi a băgat milioane de oameni în lagăre, în timp ce se adresa membrilor de partid cu ”tovarăşi”, iar restului oamenilor cu ”cetăţean”, formula preluată de la francezi. Aşa cum indică şi acest fapt, corectitudinea politică are rădăcini neomarxiste. Ea este fundamentată ideologic pe lucrările filozofilor ”şcolii de la Frankfurt” (Herbert Marcuse, Theodor Adorno şi Erich Fromm) şi a fost impusă ca practică insituţională de generaţia revoltelor studenţeşti din lumea capitalistă, de la finele anilor ’60, puternic contaminate inclusiv de Maoism, forma asiatică, mult mai radicală a şi brutală a marxismului clasic. Acum, acea generaţie e parte a establishmentului politic şi cultural şi are putere de decizie, deci stabileşte aceste noi ”norme”, care impun un comunism comportamental, rigori egalitariste şi modifică limbajul curent.

În aceste noi condiţii, nici nu mai e necesară o ”poliţie politică”, pentru identificarea ”duşmanului de clasă”. El se autodemască imediat, după primele cuvinte, apoi ceea ce a citit, ceea ce îi place îl poate plasa imediat în rîndurile celor care ”practică discriminarea”. Sancţiunile care decurg de aici sînt drastice. Ele încep cu pierderea locului de muncă, urmează acţionarea în justiţiei şi se încheie cu marginalizarea socială. Ne aşteapă deci, din perspectiva corectitudinii politice care a luat avînt peste tot, sub presiunea mişcărilor sociale din Statele Unite, extinse şi în Europa occidentală (exact ca în 1968), ”vremuri interesante”. Formula e în ghilimele pentru că aparţine liderului comunist chinez Deng Xiaoping. În plină revoluţie culturală maoistă, el a fost întrebat la ce se aşteaptă de la aceasta. Prudent, a răspuns: ”trăim vremuri interesante”. Şi a adăugat apoi: ”dar să te ferească Dumnezeu să trăieşti vremuri interesante”. Aşa a fost. Şi-a petrecut următorii ani mai întîi într-un lagăr şi apoi la munca cîmpului, într-un sat chinez, unde a fost supus unei riguroase acţiuni de ”reeducare”. Nu gîndise corect, din punct de vedere politic. E ceea ar trebui, şi nu doar teoretic, după artizanii corectitudinii politice, să ne aştepte pe toţi cei care refuzăm să o facem şi gîndim după cum ne taie capul.