COMENTARIU Marius Oprea | Ne-am unit politic de 162 de ani. Restul e în ”studiu de fezabilitate”: am rămas la nivelul călătoriei cu poştalionul

Niciunul nu e un semn că, de fapt, ne-am fi unit. Incidentul petrecut la Iaşi, cu ocazia Zilei Unirii, cînd primarul Chirica a fost stropit cu iaurt de un participant la festivităţi arată că sîntem departe de a da ”mînă cu mînă”. Ocazie cu care protestatarul a aflat şi că iaurtul îl costă 200 de lei, cît a fost amenda pentru ”tulburarea liniştii publice”, pentru că demn, deşi stropit cu produsul pe haina de ceremonie, primarul Iaşiului a refuzat să depună orice plîngere împotriva lui. Semnificaţia la care mă refeream a acestui gest e că în România dezbaterea politică a degenerat într-o dezbinare internă a populaţiei care depăşeşte orice limită atinsă pînă acum.

Cît despre ”Hora Unirii”, nici nu a putut fi vorba: ”grupul de specialişti” care de un an de zile ne diriguiesc zilele şi ne drămuiesc micile libertăţi şi bucurii a decis că aceasta ar putea favoriza răspîndirea pandemiei – deşi, la o asemenea horă, participanţii se află, prin tipicul ei, la două lungimi de braţ distanţă unul de celălalt. Nu contează, în 24 ianuarie 2021”Hora Unirii” s-a interzis în toată ţara.

Dar a fost oare mai prielnică îmbulzeala de la festivităţile de la Focşani, unde au fost ”notabilităţile” din fruntea ţării şi preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Partidului Naţional Liberal Ludovic Orban a sărbătorit mai degrabă faptul că a cîştigat victoria în fieful fost (aparent, pentru veşnicie) al baronului roşu Oprişan, decît Unirea de la 1859? Pînă la urmă, cu bune, cu rele, a fost o zi de sărbătoare, cum s-a putut, în asemenea condiţii.

Problema e că sărbătorim, an de an, acelaşi lucru: o unire politică între Moldova şi Ţara Românească, rezultat al ingeniozităţii înaintaşilor clasei politice de azi (care e greu de crezut că s-ar fi ridicat la determinarea, curajul şi mai ales consensul de care au dat dovadă predecesorii lor, în urmă cu 162 de ani, cînd l-au ales, cu toată opoziţia marilor puteri europene, pe Alexandru Ioan Cuza să le fie principe în amîndouă ţările – mai întîi în Moldova la Iaşi şi apoi, pe 24 ianuarie în Bucureşti, capitala valahă. A fost de bun augur. Dar n-a fost să se împlinească o unire de facto, nici pînă în prezent.

Căile de comunicaţie între cele două foste principate au rămas aproape de stadiul în care se aflau şi se circula şi atunci, între Bucureşti şi Iaşi. În zilele noastre, o călătorie cu trenul pe linia Bucureşt-Iaşi face undeva la şase ore, dacă nu intervin incidente şi întîrzieri, din motive diverse: inundaţiile de anul trecut care au avariat podurile de pe Siret şi Milcov au creat restricţii de viteză şi au condus, în cele din urmă, la acumularea unui număr impreionant de ore de întîrziere, care, cumulate şi raportate la media orară a trenurilor ne arară că ele n-au circulat, anul trecut, cu mai mult de 45-55 de kilometri la oră pe ruta Bucureşti-Iaşi. Nu ştim care va fi situaţia cu inundaţiile anul acesta – căci s-au făcut reparaţii, nu poduri noi - şi cît vor ţine cîrpelile de anul trecut şi în acest an. Una peste alta, în 6 ore eşti sigur la Iaşi.

Ei bine, o căruţă de poştă, cu 4 cai înhămaţi, cu popasuri la Ploieşti şi Buzău, cu schimbarea cailor obosiţi la staţia de Poştalion din Focşani ajungea, după încă un popas pe drum, pentru a lăsa puţin răgaz cailor asudaţi, cam în şapte-opt ceasuri.

Trenurile noastre ”de mare viteză” între Bucureşti şi Iaşi au încă puţin peste viteza poştalionului de acum un secol şi jumătate. Autostrada care să lege capitala de Iaşi e, de ani de zile, în faza de proiect, după cum am aflat de la jurnalul de ştiri al televiziunii publice. Şi tot de acolo am fost informat că refacerea din temelii a infrastructurii feroviare între Moldova şi Valahia, care să consacre o unire de facto între acestea, prin  linii de comunicaţie facile şi de mare viteză sînt încă în ”studiu de fezabilitate”.

Concluzia? Ne-am unit politic de 162 de ani, dar economic am rămas aproape la nivelul călătoriei cu poştalionul. Sîntem în ”studiul de fezabilitate” al ei.