COMENTARIU Sorin Avram: Demisia, domnule preşedinte al Academiei Române, şi la luptă!

Preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, este nemulţumit de schimbările pe care intenţionează să le opereze Ministerul Educaţiei, adică reducerea numărului de ore şi eliminarea cursurilor de latină. Domnul Pop consideră că ”diminuarea numărului de ore petrecute de elevi în şcoală este o mare eroare. Cu cât scade numărul de ore petrecute în şcoală creşte cuantumul de timp petrecut de unii elevi pe stradă, în săli de jocuri, pe site-uri nepotrivite, prin mall-uri etc”. În ceea ce priveşte scoaterea din programă a latinei, aceasta reprezintă ”o eroare a unor decidenţi fără perspectivă culturală”.

Probabil că Ioan Aurel Pop are dreptate, dar de ce acesta nu l-a determinat pe Ioan Aurel Pop să împiedice luarea acestor decizii? Preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, face parte din ”Comisia de validare a planurilor-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional”, adică din acea comisie care a validat deciziile comisiilor de lucru care au hotărât reducerea numărului de ore de curs şi eliminarea latinei! Pentru a da greutate comisiei, astfel încât să-i reducă la tăcere pe eventualii contestatari, Ministerul Educaţiei l-a convins pe domnul Pop să accepte să facă parte din acest organism, alături de responsabili din Ministerul Educaţiei şi de reprezentanţi ai unor universităţi de renume, ai sindicatelor din învăţământ şi ai asociaţiilor de părinţi.

Dacă Ioan Aurel Pop chiar este atât de nemulţumit ar trebui să se retragă din această comisie. Astfel, ar putea să critice deciziile acesteia, dar şi pe cele ale Ministerului Educaţiei şi ale Guvernului fără niciun fel de constrângere.

Dacă tot îl frământă problemele învăţământului românesc, Ioan Aurel Pop ar trebui ca de la înălţimea funcţiei de preşedinte al Academiei Române să ceară imperativ Guvernului României să respecte Legea educaţiei, care prevede că pentru sistemul de învăţământ trebuie alocată o sumă echivalentă cu 6% din Produsul Intern Brut. În România nu ştie nimeni exact cu cât se finanţează învăţământul, pentru că autorităţile au făcut un talmeş-balmeş intenţionat, astfel încât să nu se poată calcula cu exactitate cât anume se alocă educaţiei. La banii alocaţi Ministerului Educaţiei, guvernanţii adună şi sumele cheltuite pentru sistemul de învăţământ de primării şi consiliile judeţene, dar şi investiţiile cu fonduri europene şi cele ale Companiei Naţionale de Investiţii. Sumele alocate sistemului educaţional din România sunt cuprinse undeva între 3% şi 5% din PIB.
Tot preşedintele Academiei Române ar trebui să lupte pentru domeniul cercetării, care continuă să reprezinte una dintre bătăile de joc preferate ale autorităţilor. România s-a angajat în faţa partenerilor din UE să aloce 1% pentru cercetarea în sistem public şi 1% în sistem privat, dar în realitate cheltuieşte doar 0,2% pentru un domeniu vital în dezvoltarea unei ţări.

În concluzie, demisia din ”Comisia de validare a planurilor-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional”, domnule Ioan Aurel Pop, şi la luptă!