COMENTARIU Sorin Avram: România, în lumea a III-a B, banca de la geam

Contraperformanţa este întoarsă pe toate părţile de analiştii şi banaliştii sportivi, dar şi de microbiştii de rând, aşa cum sunt întorşi fundaşii români de atacanţii adverşi. Lumea fotbalului se întreabă cum de s-a ajuns aici şi ce ar trebui făcut pe viitor. De fapt, retrogradarea nu trebuie să mire pe nimeni, aceasta fiind o consecinţă firească a stării jalnice în care a ajuns acest sport în România.

Copiii sunt duşi la fotbal de părinţi care şi-au dorit să ajungă mari portari sau mari vârfuri de atac, însă nu au reuşit şi vor să-şi vadă visul împlinit cu ajutorul urmaşilor lor. Părinţii sunt cei care stau pe margine şi dau indicaţii de joc şi fac schimbările, luând locul antrenorilor. Antrenorii sunt nişte oameni a căror singură sursă de venit este aceea provenită din cotizaţiile părinţilor şi de aceea tac şi înghit.

Cum cresc şi ajung la o echipă mai de Doamne-ajută din ligile a III-a sau chiar a II-a, tinerii fotbalişti au grijă ca în primul rând să-şi tragă nişte tatuaje cât mai cool şi nişte frizuri cum au văzut ei pe la obosiţii din Superligă ori pe la superstarurile din Germania, Anglia ori Spania. Tatuajele şi frizurile au nevoie de companie, astfel încât imediat apare alături de fotbalist câte o domnişoară specialistă în selfie-uri cu buzele ţuguiate, care se vede defilând pe scenele prezentărilor de modă.

Un stop reuşit, două pase date unde trebuie şi un gol la vinclu îl determină pe tânărul fotbalist să strâmbe din nas atunci când sumele trecute în contract nu au suficiente zerouri şi să bată nervos din picior nemulţumit că încă nu i s-a găsit o echipă în străinătate. Starea de anxietatea a tinerei speranţe este accentuată de faptul că analiştii şi banaliştii îi laudă execuţiile, iar câte un patron exaltat începe să vorbească despre el ca despre viitorul Neymar ori viitorul Lewandowski.

Fotbalistul român cade ca secerat de molimă la orice mână pe care adversarul i-o pune pe umăr şi cere insistent lovitură de la 11 metri şi eliminare, chiar dacă presupusul fault a avut loc pe la jumătatea terenului. La finalul fiecărei partide antrenorul spune că jucătorilor săi le-a lipsit agresivitatea, iar jucătorii sunt de acord şi promit că data viitoare îşi vor lua revanşa. În ăst timp, în studiourile tv, analiştii şi banaliştii care sunt prieteni cu toată lumea - cu şefii FRF, cu patronii, cu antrenorii şi cu jucătorii - încearcă să prezinte orice o înfrângere ca pe un accident şi laudă orice stop corect făcut de un fotbalist, de parcă respectivul ar fi înscris dintr-o foarfecă de la 20 de metri.

Mai toate transferurile făcute în străinătate au fost eşecuri răsunătoare. Atunci când fotbaliştii români nu au fost trimişi direct în China ori în ţările arabe, aceştia tot acolo au ajuns până la urmă. Transfer în Italia, în serie A, retrogradare cu echipa în serie B, transfer în Bulgaria şi apoi în China. Din China, fotbalistul revină în ţară la echipa mamă de unde este împrumutat la o echipă de la noi mai slab clasată, apoi urmează retragerea din fotbal şi invitarea respectivului în studiourile tv, unde sub privirile admirative ale moderatorului vorbeşte la nesfârşit despre unicul gol înscris de el în Serie A, dintr-o fază în care mingea l-a lovit în umăr în timp ce se afla întâmplător în careul de 6 metri.

În fotbalul românesc îşi găsesc repede loc fotbalişti străini care nu fac faţă în diviziile mult inferioare din ţările cu fotbal puternic, iar în cupele europene echipele din România au nişte evoluţii penibile. Dacă abia ai două echipe de club în lumea a III-a a fotbalului european, atunci ce pretenţii ai ca Naţionala să fie într-o altă lume? Cât priveşte conducerea Federaţiei Române de Fotbal, aceasta nu există decât pentru ca Răzvan Burleanu şi compania să aibă bani de deplasări în străinătate şi de costume noi, şi posibilitatea ca din când în când să-şi etaleze în faţa publicului limbile de lemn, din lemn din ăla scump, de cireş.

Aşadar, România fotbalistică a ajuns acolo unde-i este locul, adică în lumea a III-a, alături de Luxemburg şi de Insulele Feroe. Rămâne de văzut dacă vom fi alături de Luxemburg, adică dacă vom fi repartizaţi în lumea a III-a A, sau alături de Insulele Feroe, adică dacă vom fi trimişi în lumea a III-a B. Neapărat, Naţionala României va sta în banca de la geam, ca să se poată uita la alţii cum joacă fotbal din ăla adevărat.