COMENTARIU Sorin Avram: Ruşinea de a avea un copil olimpic

Sau v-aţi felicita copilul şi i-aţi cumpăra un telefon mobil nou ori i-aţi da bani de o pizza, depinde de posibilităţile pe care le aveţi. Şi nu v-aţi bucura ca numele copilului dumneavoastră să apară în presă şi pe reţelele de socializare? Nu aţi umbla cu fruntea sus pe stradă, aşteptând felicitări din partea colegilor şi a vecinilor?

Dacă dumneavoastră aţi fi profesor de engleză, franceză, matematică, chimie, fizică sau religie şi aţi avea elevi care au obţinut premii sau menţiuni la olimpiadele naţionale v-aţi ascunde în casă de ruşine? V-aţi adresa inspectoratului şcolar cu rugămintea de a vă sancţiona drastic şi aţi scrie de 100 de ori pe tablă că nu o să mai pregătiţi olimpici niciodată?

Sau v-aţi bucura şi v-aţi oferi un mic cadou, constând în achiziţionarea unei cărţi ori a unui bilet pentru un spectacol de teatru? Şi nu v-aţi bucura alături de elevul pe care-l pregătiţi? Şi nu aţi fi încântat ca numele dumnevoastră să apară în presă şi pe reţele de socializare? Nu aţi umbla cu fruntea sus pe stradă, aşteptând felicitări din partea colegilor şi a vecinilor?

Ei, bine, sunt inspectorate şcolare care le atrag atenţia şcolilor ca nu care cumva să facă publice numele elevilor şi profesorilor care obţin rezultate la competiţiile şcolare fără acordul prealabil al părinţilor copiilor şi fără cel al profesorilor. Şi asta, pentru ca nu care cumva să se încalce regulamentul privind protecţia datelor cu caracter personal. O aberaţie în stare pură, nu altceva.

Să ridice mâna sus părinţii care nu vor ca numele copiilor lor olimpici să fie făcute publice şi profesorii cu elevi olimpici care nu vor să fie ştiuţi. Nimeni? Bine. Inspectoratelor şcolare, luaţi loc! Aveţi nota 3!