COMENTARIU Sorina Matei: "Noaptea, ca hoţii, cu interlopii. Aşa se rezolvă lucrurile” - Liviu Vasilescu

Şefii Poliţiei Române, Bogdan Despescu şi Liviu Vasilescu, au ieşit astăzi, la nici 24 de ore de la îndemnul Preşedintelui României, Klaus Iohannis, nu să spună cum au aplicat ei, Mai Marii Poliţiei, legea, ci să justifice opiniei publice de ce s-au întâlnit noaptea, în biserică, cu interlopii certaţi cu legea.

Nici Klaus Iohannis n-a reuşit să explice public de ce ditamai Poliţia Română negociază noaptea, ca şuţii, cu periculoasele clanuri infracţionale interlope pe care tot ei ar trebui să le prindă.

Ca atare, Iohannis a pasat, viteaz cum îl ştim, responsabilitatea controversaţilor şefi ai Poliţiei, pe care chiar el, Guvernul Orban şi SRI, îi ţin în braţe şi îi protejează, în ciuda controverselor ştiute şi toiul marii operaţiuni inexistente „suntem cu ochii pe voi” de luptă şi de râsul Facebookului, cu interlopii.

La îndemnul clar al Şefului cel Mare, şefii cei mici ai Poliţiei Române s-au executat cât ai zice peşte.

Reţineţi: nu pentru că timp de o lună opinia publică care îi plăteşte le cere explicaţii, nu pentru că de o lună presa scrie continuu despre ce au făcut cu interlopii, nu pentru că de o lună şefii Poliţiei Române fug de răspunsuri şi explicaţii, ci pentru că s-au conformat slugarnic, disciplinat şi fără să crâcnească doar pentru că le-a cerut şeful cel mare- Iohannis.

Şi asta după ce Poliţia Română a fost până şi filmată negociind cu clanurile infracţionale interlope iar imaginile şi evidenţa au devenit publice, în ciuda embargourilor şi telefoanelor scurte date în presă.

A spus Bogdan Despescu că doar întâlnindu-te noaptea, în biserică, pe ascuns şi pe bani publici cu clanul Duduianu, puteau el şi Liviu Vasilescu să „prevină producerea unor incidente grave”. De râsul plânsul.

Nici Liviu Vasilescu, nici Bogdan Despescu n-au scos niciun cuvânt prin care să spună că de opt luni fuseseră „înştiinţaţi în scris de Secţia de Poliţie 20 cu privire la evenimentele care au condus la omorul în stradă” al interlopului Emi Pian, că în zona aceea Poliţia sesizase că sunt multe probleme, că interlopii se certau la barbut, că folosesc droguri, că sunt periculoşi, că se omoară inclusiv pe bani, în operaţiuni ilegale.

Opt luni, în ciuda informărilor oficiale, nici Bogdan Despescu şi nici Liviu Vasilescu nu au făcut „nimic care să prevină evenimentul”, se arată într-un raport intern al Poliţiei.

Ca atare, după omor, fără nicio prevenţie, protecţia interlopilor şi a scaunelor lor ei o numesc acum....prevenţie.

La fel, niciun cuvânt n-au scos capii Poliţiei Române prin care să explice de ce Poliţia a stat zile în şir, pe bani publici şi centre de comandă televizate, în operaţiuni obosite de PR, ca să păzească priveghiul liderului clanului interlop.

Protecţia pe bani publici a priveghiurilor clanurilor interlope infracţionale ei o numesc, acum, desigur, tot prevenţie.

Să ne înţelegem: „prevenţie” înseamnă a preveni să se întâmple, a preîntâmpina, a lua din timp măsurile necesare pentru a evita, pentru a împiedica, pentru a opri producerea unor evenimente neplăcute. Însă omorul din stradă al lui Emi Pian şi bătălia între clanuri nu le-au prevenit, deşi există docuumente că aveau informaţii.

În plus, de zeci de ani, Poliţia Română nu mişcă niciun deget în privinţa clanurilor interlope binecunoscute care conduc în sectoarele Bucureştiului şi fac legea în judeţe. De ce? Din cauza complicităţilor evidente.

Pentru că noaptea, Poliţia Română, nu prinde infractorii, ci se plimbă cu ei pe străzi, căutând Biserici în care să se ascundă de ochii trecătorilor şi camerelor de luat vederi. Şi staţi aşa: potrivit chiar declaraţiilor şefilor Poliţiei Române, oamenii care ar trebui să vegheze la respectarea legii- Mai Marii Poliţiei - nu numai că au negociat noaptea cu interlopii certaţi cu legea, dar s-au ocupat şi de devansarea de funeralii de interlopi şi au negociat şi cu Biserica pentru aceştia.

„Operaţiunea oficială de prevenţie” de care vorbeşte Liviu Vasilescu a fost atât de oficială şi atât de „operaţiune”, încât a trebuit să se desfăşoare noaptea (nu ziua, la vedere), pe ascuns, în subteran, în biserici (nu oficial, cu legitimaţia în stradă), iar mai marii Poliţiei au ieşit să-şi justifice „complicitatea”- doar pentru că au fost daţi în fapt, pentru că mai există imagini cu ei, doar pentru că au fost făcuţi de râsul lumii şi – cel mai important- pentru că le-a cerut şeful care îi ţine în funcţie, nu şeful – cetăţeanul- care îi plăteşte.

Apropo, tot cetăţeanul le plăteşte din portofel Mai Marilor Poliţiei şi benzina, şi limuzinele şi uniformele cu care s-au dus să se vadă noaptea cu interlopii.

În stil sovietico- comunist, raportul public al lui Liviu Vasilescu, darea de seamă a celui care vorbeşte cum gândeşte, a sunat aşa: 

„Această operaţiune oficială a condus la un rezultat bun, pentru că acum nu avem alte victime şi nu am avut imagini cu sute de persoane şi un potenţial scandal în stradă care ar fi făcut mult rău nu numai Poliţiei Române, ci chiar României.

Pentru mine, sănătatea şi liniştea cetăţenilor Capitalei, la acel moment, au cântărit mai mult decât faptul că ulterior, acţiunea mea ar fi putut fi interpretată greşit. Am făcut un demers care este absolut legal, l-am făcut cu bună credinţă că aşa vom reuşi să rezolvăm lucrurile.

Fără a folosi şi fără a escalada lucrurile, exact în momentul cu eficienţă maximă, pentru scopul nostru de a proteja populaţia. Noi, poliţiştii, avem de-a face în fiecare zi cu oameni certaţi cu legea, cu potenţiale pericole. Să ştiţi că primele arme pe care le folosim înainte de a-i aduce pe toţi în faţa procurorului, sunt prevenirea, dialogul, convingerea şi forţa gradantă. Nu direct pistolul. Nu voi negocia niciodată siguranţa cetăţeanului şi demnitatea poliţistului”.

Aţi înţeles, „aşa se rezolvă lucrurile”. Nu aplicând ferm, obiectiv, imparţial şi nedicriminatoriu puterea legii, cu uniforma şi legitimaţia în mână. Ci negociind şi întâlnindu-te noaptea cu clanurile interlope.

Bineînţeles, şefii Poliţiei, la fel, n-au scos niciun cuvânt nici despre faptul că au fost supăraţi ulterior că au fost reţinuţi şi arestaţi interlopii cu care negociaseră noaptea prin biserici, ocupându-se chiar de înmormântări, că ei nu au ştiut, că până şi procurorul şi poliţistul care se ocupau de caz i-au ocolit şi au folosit Jandarmeria în operaţiune- tocmai din cauza complicităţilor capilor Poliţiei Române cu interlopii.

Cumva, nimic n-ar trebui să vă mire. Acum 24 de ani, şeful IGP îşi dădea demisia şi acuza public complicitatea Poliţei, a judecătorilor şi procurorilor cu interlopii şi zonele de crimă organizată.

Şi lucrurile au continuat fără nicio problemă. Şi acum 23 de ani, pe 21 decembrie 1997, chiar domnul Virgil Ardelean, supranumit şi Vulpea, şef al Poliţiei Capitalei atunci, făcea următorul anunţ chiar într-o conferinţă de presă.

„Generalul Virgil Ardelean, şeful Poliţiei Capitalei, a anunţat într-o conferinţă de presă că Ştefan Dinu, zis Fane Căpăţână, urmărit pentru tentativă de omor, s-ar afla în Bucureşti şi ar inteţiona să se predea.

Generalul a adăugat că mai mulţi ofiţeri de poliţie au fost contactaţi telefonic de Căpăţână, acesta confirmând şi în acest fel intenţia de a se pune la dispoziţia anchetatorilor.

Personaj marcant al lumii interlope bucurştene, Fane Căpăţână este acuzat că, împreună cu fratele său, Petre, şi alţi doi membri ai grupului său, pe 9 mai a.c. l-au atacat pe fotbalistul Laurenţiu Lică, în barul Caprice din Bucureşti. Fotbalistul a fost tăiat cu o sabie ninja iar medicii au afirmat că rana ar fi putut fi fatală. Tovarăşii lui Căpăţână şi fratele acestuia s-au predat după 3 săptămâni. Petre Dinu, Florian şi Tănase Dumitru au fost arestaţi dar, după câteva luni, au fost puşi în libertate. Ei sunt cercetaţi în continuare pentru complicitate la tentativă de omor”.

Ce s-a întâmplat în cinci luni de la anunţul lui Ardelean că Poliţia discută predarea cu Fane Căpăţână?

Pe 22 mai 1998, „Ştefan Dinu, zis Fane Căpăţână, unul dintre capii lumii interope bucureştene a fost capturat într-un bar din Mangalia, la un an după ce a fost dat în urmărire generală pentru tâlhărie şi tentativă de omor”.

„Căpăţână a fost reţinut de poliţişti în restaurantul „Siemens”, care fusese închiriat de Asociaţia Judecătorilor Sindici, la o masă festivă. El nu avea acte şi s-a prezentat poliţiştilor sub o identitate falsă.

Pe 9 mai 1997, Căpăţână, împreună cu doi acoliţi, l-au rănit grav cu o sabie ninja pe fotbalistul Laurenţiu Lică, aflat în barul Caprice din Bucureşti. Poliţia a stabilit la acea dată că fotbalistul a fost confundat de agresori cu patronul barului care nu-i plătise lui Fane Căpăţână taxa de protecţie.

Fane Căpăţână a reuşit să fugă de la locul faptei şi s-a refugiat în Ungaria. De aici, el a telefonat mai multor jurnalişti, declarându-le că „va ieşi la iveală” abia când va face obiectul unei anchete imparţiale. El a afirmat tot atunci că între autorităţile române, lumea interlope şi „gulerele albe” (infractorii din sistemul financiar bancar) există o strânsă legătură.

Printre cei incriminaţi de Fane Căpăţână, la acea vreme, s-au aflat procurorii Gheorghe Mocuţa şi Teodor Jipa. Cei doi magistraţi au fost acuzaţi că au obţinut foloase de la ţigani, prin intermediul unui fost ofiţer de poliţie, maiorul Teodor Dinu.

Procurorii au dezminţit vehement acuzele. Gheorghe Mocuţa declara: „Este posibil ca maiorul Dinu să fi cerut bani de la ţigani, spunând că va interveni pe lângă procurori pentru a soluţiona favorabil unele dosare. Acest maior Dinu a fost dat afară din Poliţie de către generalul Pitulescu deoarece avea legături cu mafia ţigănească.

Mocuţa a afirmat că între dosarele privind fraudele financiar bancare aflate în lucru la Parchetul General şi „dezvăluirile lui Fane Căpăţână” există o strânsă legătură.

Alături de cei doi procurori, printre cei incriminaţi de Fane Căpăţână s-a aflat şi colonelul Pavel Abraham, la acea vreme şeful Inspectoratului General al Poliţiei. Despre colonelul Abraham, Ştefan Dinu a spus că i-ar fi împrumutat bani pentru ca şeful Poliţiei să ramburseze un împrumut făcut la Bancorex. Abraham a negat acuzaţiile.

Timp de un an, Poliţia a primit sute de apeluri telefonice care semnalau prezenţa lui Fane Căpăţână într-un loc sau altul din Bucureşti sau din ţară.

În luna octombrie, în urma unui telefon anonim, care semnala prezenţa lui Fane Căpăţână, a fost percheziţionată locuinţa părinţilor viceguvernatorului Băncii Naţionale, Vlad Soare. O altă percheziţie s-a făcut şi la locuinţa vicepreşedintelui filialei PDSR Bucureşti, Ioan Stan. Percheziţiile nu au avut niciun rezultat.

Unul dintre „locotenenţii” lui Fane Căpăţână, Ion Matei, zis Onică, dat şi el în urmărire generală şi fugit din ţară, a fost prins de carabinieri la Roma, în luna octombrie 1997.

La sfârşitul anului, cu ocazia unei conferinţă de presă, şeful Poliţiei Capialei, generalul Virgil Ardelean, anunţa că Ştefan Dinu s-ar afla în Bucureşti şi că intenţionează să se predea. El declara că mai mulţi ofiţeri de poliţie au fost contacaţi telefonic de acesta care le-a confirmat intenţia de a se pune la dispoziţia anchetatorilor. Totuşi, Fane Căpăţână avea să fie prins după o jumătate de an şi nu în Bucureşti, cu la Mangalia.

Fane Căpăţână este recidivist, el fiind acuzat într-un alt dosar pentru furt de autoturisme. După toate probabilităţile, Ştefan Dinu, zis Fane Căpăţână, ar putea face în timpul anchetei dezvăluiri relevante despre „mafia gulerelor albe””, relata presa vremii.

De atunci, Fane Căpăţână tot iese şi tot intră la închisoare. La fel şi clanul Pian-Duduianu, cu artificii şi şampanii. Şi mulţi alţii din crima perfect organizată a României.

Virgil Ardelean, cel care anunţa public cum poliţiştii vorbesc cu liderii clanurilor interlope, a ajuns după aceea şeful Doi Ş’un Sfert, Vulpea şi etern şi transpartinic om al Sistemului.

Bogdan Despescu şi Liviu Vasilescu - tot oameni ai Sistemului sunt. Şi vor sta acolo, indiferent prin câte locuri se mai plimbă cu interlopii, pentru că, aşa cum se vede, nu oamenii contează, ci întotdeauna doar voinţa Şefului.

În ţara anticorupţiei constant eşuate, „aşa se rezolvă lucrurile”- vorba lui Liviu Vasilescu. Cu fără de lege, fără morală, pe ascuns, "noaptea ca hoţii" şi şuţii.

Putregaiul este de 30 de ani. Iar cetăţenii, cei care le plătesc salariile, privilegiile, maşinile, uniformele, cei care trebuie să fie protejaţi şi care sunt îndreptăţiţi să-i tragă la răspundere pe toţi aceştia - acceptă, minţindu-se singuri. Tot de trei decenii.