COMENTARIU Valeriu Şuhan: Americanii şi francezii şi-au măsurat frica

E groasă !

Un sfert dintre tinerii adulţi americani, cu vârsta între 18 şi 24 de ani, s-au gândit la sinucidere din cauza coronavirusului.

Un studiu făcut de agenţia federală americană, Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, relevă un impact devastator al pandemiei asupra sănătăţii mintale a oamenilor, cu precădere a celor mai tineri.

Dintre cele 5.412 persoane care au participat la acest sondaj on line, tinerii au prezentat cele mai multe semne de anxietate, depresie, idei de sinucidere şi dependenţă de droguri.

O altă concluzie oarecum surprinzătoare, este că efectele pandemiei asupra stării de sănătate mintală a americanilor, scad odată cu vârsta.

Adică, americanii mai purii, sunt mai curajoşi decât bididiii.

Acelaşi studiu mai zice că o treime din populaţia Americii a declarat că a avut simptome de anxietate sau depresie în perioada Aprilie-Iunie.

Nici francezii n-au stat liniştiţi în privinţa asta şi şi-au măsurat şi ei fricile propriilor cetăţeni.

Eşantionul lor a fost de 3.700 de persoane, iar măsurătorile nu diferă cu mult de cele ale americanilor.

Astfel, 15,1 %  au atins nivelul de anxietate patologică, iar 26,5 %, pe cel de depresie patologică, potenţialul suicidal fiind evident, prezent.

Şi într-un caz şi în celălalt, cifrele rezultate sunt cu mult mai mari decât cele constatate în perioade normale.

Ambele studii se referă inclusiv la factorii obiectivi  a căror prezenţă ar putea explica tulburările mintale observate, mai ales în rândul tinerilor.

Cei mai importanţi sunt stresul, izolarea socială, dificultăţile economice, perspectiva integrării profesionale dificile şi a şomajului.

Enumerându-le, e clar că ele nu ne sunt străine nici nouă. Aceleaşi belele le avem şi noi în societatea românească.

Probabil că e confortabil să trăieşti într-o ţară ai cărei conducători se interesează, sondează opinia publică pentru a-i afla starea, reacţia, în faţa unei provocări atât de dure, cum e o pandemie.

Nu cred că e întâmplător deloc, faptul că obiectul sondajului l-a reprezentat starea de sănătate psihică a populaţiei.

Conducătorii acelor ţări îşi cunosc bine menirea şi ştiu că pe lângă minciuni sterpe care se adună de-o parte sau de alta, în aşa zisa dezbatere politică, mai trebuie să facă şi treabă.

Norocul nostru este că istoric vorbind, avem un aliat de nădejde, miştocăreala, bagatela, cu tot derizoriul lor, ca să nu ne ia capu’ de frică.

Pe cine vedem noi că ar fi interesat de ceea ce e în sufletele şi în minţile noastre, acum ?

Suntem sub un asalt al ameninţărilor sanitariste pronunţate de la cele mai înalte niveluri, dar nici cele mai mici nu se sfiesc, că am încurcat-o şi că pericolul ne paşte la fiecare pas.

Da, e un pericol, suntem conştienţi cei mai mulţi dintre noi şi de aceea ne manifestăm cu responsabilitate, dar ce facem cu cei a căror limită de a suporta, e cam „sărită”.

Oamenii ăştia sunt suferinzi de la acut spre cronic, iar soarta lor devine tot mai incertă în condiţii de stres, izolare înfricoşată şi şomaj oricând posibil.

Nici măcar să ştim câţi sunt, cine, de unde, nu interesează pe mai nimeni.

„Nimeni” ăsta ar trebui să fie undeva acolo sus, unde se iau deciziile importante pentru supravieţuirea noastră ca ţară.

Cam tot ceea ce ni se cere să facem, are la bază coerciţia şi obligatoriu, diminuarea până la eliminare, a drepturilor elementare pe care le credeam de neatins.

Ultima ameninţare prostească e legată de începerea şcolii.

Dacă nu ştiaţi, părintele trebuie să garanteze că starea de sănătate a copilului său, e deplină, printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Altfel, răspunde penal pentru fals în declaraţii.

N-are sens să comentăm cum poţi ştii tu părinte, că pe ăla micu’ nu-l dor gâlcile sau burta şi n-are nici o treabă cu covidu’.

Prostia e atât de mare că te lasă mut.

Pentru o vreme…