COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Călărind frontiera

În ultimele două zile, Poliţia Română sub conducerea DIICOT a desfăşurat o acţiune de amploare care a vizat o largă reţea de contrabandişti de ţigări.

În Arad, Alba, Bihor, Cluj, Caraş-Severin, Gorj, Timiş şi Bucureşti au avut loc 157 de percheziţii în urma cărora s-au ridicat arme, ţigări şi sume importante de bani.

Au fost reţinuţi 23 de indivizi sub acuzaţia de constituire de grup infracţional organizat, contrabandă şi spălare de bani.

Logistica reţelei a fost puternic lovită, fiind indisponibilizate 622 de autoturisme şi autovehicule de transport marfă, peste 400 de bunuri imobile, inclusiv terenuri, precum şi acţiuni ori părţi sociale deţinute la 18 societăţi comerciale.

În mod evident, acţiunea asta este consecinţa asasinatului de la Arad împotriva omului de afaceri Ioan Crişan.

Pare că anchetatorii ştiu că firele către autori trec prin contrabanda cu ţigări şi presând în acest mod, urmăresc să obţină informaţii referitoare la asasinat.

Da, Poliţia şi DIICOT au demonstrat capacitatea organizatorică pentru a pune în aplicare această acţiune amplă.

Aşa cum nu e deloc uşor să pui pe picioare o asemenea reţea, tot aşa, nu e deloc uşor să pui în aplicare un astfel de plan în care secretul este cheia operaţiunii.

Reţeaua asta se întindea din Ucraina în Serbia şi din Ungaria în Republica Moldova, îndreptându-se către ţările vestice, ca loc de desfacere.

Această reţea nu a apărut din neant.

Ea a fost creată de-a lungul multor ani şi, ca orice reţea de contrabandă, s-a bazat pe clandestinitate şi pe protecţia cumpărată a poliţiştilor, procurorilor, vameşilor şi, nu în ultimul rând, a politicienilor.

Cei doi capi ai reţelei au reuşit să dispară cu vreo două ore înainte de declanşarea operaţiunii, ceea ce arată că această caracatiţă infracţională nu şi-a epuizat resursele.

Cine i-a avertizat ? Nu cred că vom afla curând.

Ceea ce ştim e că banii proveniţi din contrabanda cu ţigări sunt „fără număr”.

Preţul „en detail” al unui pachet de ţigări este de 10-12 ori mai mare decât preţul „ex-work”, adică la poarta fabricii.

Vă daţi seama câţi se îndestulează din diferenţa asta colosală, vânzându-şi conştiinţele.

Aradul, ca şi multe alte judeţe de graniţă, e cunoscut de ani mulţi cu privire la „frăţiile” dintre infractori, reprezentanţi ai instituţiilor de forţă şi politicieni.

Dacă n-ar fi existat frontiera, cu siguranţă, ăştia ar fi inventat-o...