COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Eroi fără glorie...

E plină ţara de eroi, pompieri, poliţişti, paramedici, medici, asistenţi infirmieri, de la Piatra Neamţ, la Bucureşti, la Balş şi asta numai în ultimul timp.

Grecii antici considerau eroul ca fiind un semizeu.

Mai mult, cultul eroilor este ceea ce distinge mitologia greacă, poveştile eroilor fiind firul epic principal.

De atunci şi până acum, ideea de erou s-a cam pervertit.

În general, nimbul, coroniţa, au fost aşezate pe capetele eroilor de ocazie, în urma unor puternice emoţii generate de fapte cu mare conţinut dramatic.

În multe situaţii, titlul onorant a fost atribuit într-o pană de idei a media, dispusă mai degrabă, spre categorisiri facile.

Eroii fac fapte excepţionale şi de aceea, în mod real, îi întâlneşti mai niciodată.

Cu toate acestea, orice ocazie care are o încărcătură emoţională mai mare, justificat sau nu, contribuie la inflaţia de eroi.

Eroii de acest tip, în cea mai mare parte, nu-şi doresc titlul ăsta dar, luaţi de valul imaginaţiei şchioape a media, ajung să se vadă deja, debordând de vitejie.

Ştiu că n-o să fiu pe placul multora, mai ales al celor vizaţi.

Ei bine, nu pot deloc să-l consider erou pe cel sau cea care a făcut ceea ce trebuia şi îi revenea să facă, cu atât mai mult cu cât era plătit pentru asta.

O văd erou pe fata care a coborât pe cordelină în adâncul puţului unei fântâni, ca să salveze un copilaş care căzuse acolo.

Ei da, ăsta da curaj şi eroism !

Salvatorii, ca meserie, nu pot fi eroi, ei sunt o poziţie în nomenclatorul de meserii.

Ei pot deveni eroi eventual, postum.

Sună cinic, dar ăsta e adevărul cu care ar trebui să se obişnuiască.

Pentru binele lor şi al nostru.

Toate meseriile de care am amintit, sunt privite de oameni ca fiind eroice în mod curent, zilnic.

Tocmai asta, le aduce respectul nostru.

Acum, de-atâta eroism şi curaj care mă-nconjoară, a-nceput să mi se facă frică...