COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Fantastic! Trăim din împrumut, murim pe datorie ...

Nu sunt un specialist în economie şi n-am să mă lansez în considerente pe această temă, pentru că am simţul ridicolului.

Analiza cifrelor, a tendinţelor economiei, predicţiile în domeniu, sunt elemente pe care le iau ca atare, le citesc cu interes şi pe care mă străduiesc să le pricep.

Când e vorba de împrumuturi însă, îmi e foarte clar că existenţa lor, cuantumul, serviciul datoriei respective, afectează în mod direct siguranţa cetăţeanului.

Asta e ceea ce mă preocupă pe mine: cât de siguri putem fi în legătură cu viaţa noastră, cu integritatea noastră fizică, a avutului nostru, cât de mult existenţa noastră este la adăpost în societatea românească.

E evident că siguranţa economică individuală are un rol determinant în definirea stării de bine a fiecăruia dintre noi.

Nu mă simt confortabil deloc ştiind că suntem atât de datori, volumul împrumuturilor şi viteza cu care au fost contractate fiind uluitoare.

Dacă ar exista un campionat mondial de viteză la împrumut, cu siguranţă, am fi printre primii.

Din toamna lui 2019 până acum, ne-am împrumutat zeci de miliarde de Euro, cam cât PIB-ul României de acum vreo 15 ani.

Unde or fi banii ăştia?!

Nimeni nu ne-a spus ce s-a-ntâmplat cu ei măcar formal, mă, nene, uite am făcut şi-am dres, am dat colo, dincolo, am cheltuit atât pe aia, atât pe ailaltă.

Până la urmă, nu ar fi decât expresia unui bun simţ elementar.

Ca să nu mai vorbesc că, de fapt, e o obligaţie cât se poate de serioasă a celor care au decis aceste împrumuturi faţă de noi, cetăţenii, că doar tot noi şi urmaşii noştri o să le plătim.

Oamenii aceştia care acum exercită puterea în numele nostru, nu consideră deloc a avea vreo obligaţie faţă de noi şi asta e, de fapt, problema.

Cred că nici măcar cu ocazia alegerilor nu se gândesc cu adevărat la noi.

Mulţi dintre ei sunt deconectaţi de la viaţa reală demult, iar legătura cu cetăţeanul a dispărut printre interese personale, de grup, bani şi mirajul puterii.  

Până una-alta, ne copleşesc veştile fantastice ale prim-ministrului care ne asigură că trăim din ce în ce mai bine.

Nu-mi dau seama dacă domnia sa bate câmpii, sau se adresează public sieşi într-un exerciţiu delirant.

Oricum, domniei sale îi datorăm ... îndatorarea.