COMENTARIU Valeriu Şuhan: Jó napot kívánok ! Pe bune !

Vacanţa de Revelion am petrecut-o în Covasna, o zonă excepţional de frumoasă a României.

Cazarea, într-un fost conac, reamenajat frumos, curat, zâmbete largi, politeţe, ospitalitate.

Zona e fabuloasă, plină de istorie şi de o frumuseţe naturală rară.

Oamenii de-acolo, deschişi, amabili, îndatoritori, curaţi în întreaga lor atitudine.

Incontestabil, serioşi, harnici, ordonaţi.

Mi-aş fi dorit să pot comunica mai mult şi mai bine cu ei.

Mi-aş fi dorit să aflu mai multe despre ceea ce vedeam în jur, dar şi despre viaţa lor.

Aşa sunt eu, curios.

Din păcate, nu s-a putut.

Oamenii vorbeau româneşte cu greutate pe care înţelegând-o, m-am limitat la o conversaţie formală, simplă.

Dezvoltarea comunicării dintre noi i-ar fi pus într-o situaţie evident dificilă şi n-am vrut asta. N-ar fi fost corect.

Toată treaba asta m-a făcut totuşi, să mă gândesc la ei şi la posibilităţile lor de a-şi împlini viaţa.

Cum să o facă în ziua de azi, dacă singura modalitate dezvoltată de a comunica, este doar limba maternă ?

Cu atât mai mult cu cât aria de răspândire pe teritoriul ţării este în mod evident, limitată.

Cunoaşterea limbii române este mult mai degrabă, o oportunitate de a interacţiona eficient pe piaţa muncii, decât o obligaţie.

Acum, cel mai dezvoltat sector economic în zonă este turismul.

De altfel, parcarea era exclusiv ocupată de maşini din Bucureşti, cele mai multe, Iaşi, Timiş, nicidecum din Harghita, Covasna sau Mureş.

E evident că oaspeţii sunt din restul ţării, banii lor fiind aşteptaţi a fi cheltuiţi.

Cum să dezvolţi acest business în care s-a investit mult, bani, muncă, dacă a comunica cu cei pe care îi vrei de clienţi, e dificil, incomplet ?!

Pe de altă parte, câte oportunităţi de muncă îşi îndepărtează aceşti oameni harnici, prin lipsa posibilităţii de a comunica suficient de bine cu restul ţării ?

Enclavizarea asta nu poate aduce decât adâncirea sărăciei, care din păcate e vizibilă în zonă. Păcat...

Europa Regiunilor este un concept generos, elaborat pentru a păstra identitatea naţională, etnică, moştenirea culturală, dar şi modalitatea inteligentă de a armoniza experienţele civilizatoare şi de dezvoltare ale Uniunii.

Că doar, de-aia ne-am unit, să fim tot mai dezvoltaţi şi mai puternici, împreună.

Le-aş fi spus toate astea oamenilor de acolo dar din păcate, n-am putut.

Nu m-ar fi înţeles, pentru că n-ar fi înţeles limba în care le-aş fi vorbit, româna.

Păcat...

Mi-am amintit apoi, de programul prezidenţial „România Educată”.

Mi-am amintit doar denumirea, pentru că altceva nu aveam ce.

Mi-am amintit şi de obligaţia legală de a aloca educaţiei 6% din PIB.

Am rămas cu „satisfacţia” de a-mi fi amintit.

Vorbe mari şi interese meschine.

Tot meschină este şi politica uniunii etnice maghiare care n-a reuşit decât să-şi descopere vocaţia de balama  a oricărei Puteri.

Enclava este sursa puterii lor şi de aceea, o perpetuează cu un discurs cam găunos şi anacronic.

Drepturile minorităţii capătă sens şi forţă când aceasta relaţionează cu majoritatea, altfel sunt un generos nimic.

Păcat că nu vorbesc ungureşte.

Secuiasca nici atât, pentru că au uitat-o şi ei.

Demult...