COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: La balamuc ? Luaţi-o pe-aici...

Primarul Sectorului 1, doamna Clotilde Armand a iniţiat, iar aliaţii săi din Consiliul Local au aprobat, trecerea a patru mari spitale din Sectorul 1 din administrarea autorităţii locale, în propria lor administrare.

Este vorba de Spitalul de Urgenţă „Floreasca”, Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, Spitalul de Urgenţe Oftalmologice.

Doamna Armand acuză o dezinformare.

Se referă la susţinerea că aceste spitale rămân fără finanţare.

Domnia sa zice că ministerul Sănătăţii acoperă oricum, în mod covârşitor, cheltuielile acestor spitale.

Ok, fie !

Dar atunci, sumele acelea chiar insignifiante în opinia domniei sale, reprezentate de cheltuielile de administrare, cui revin, cine le acoperă ?

Dar cheltuielile suplimentare de dotare, de amenajare, de extindere, ca manifestare a responsabilităţii autorităţii locale faţă de comunitate ?

Incontestabil, aceste sume vor greva asupra bugetelor spitalelor respective.

Aliaţii din consiliul local ai doamnei Armand, afirmă că au votat proiectul de hotărâre sub promisiunea aceleiaşi doamne, că bugetul viitor va acoperi aceste cheltuieli.

I-auzi ! Deci, promisiune ziceţi...

Păi decât promisiune, nu mai bine, o certitudine ?!

Nu era mai simplu şi fără probleme de nici un fel, să voteze proiectul ăsta după adoptarea bugetului ?!

Aşa, ca să nu mai fie nevoie de promisiuni...

Păi, da, dar nu mai aveam balamuc.

Tot de balamuc este şi că doamna Armand vrea ca spitalele în cauză să fie preluate de Consiliul General municipal.

Bine, dar domnul Nicuşor Dan merge pe modelul „ba, pe-a mă-tii” şi refuză, dacă nu i se alocă banii aferenţi.

Aha, deci e vorba de bani ! Şi înseamnă că nu-s puţini...

Dacă aveaţi emoţii, să ştiţi că cei doi comunică şi administrează treburile urbei noastre pe Facebook.

Foarte mişto ! Asta da, abordare instituţională !

O abordare constructivă, pe baza conceptelor de ţăţism, jemanfişism şi „mă doare la bască”.

Încă, nu ştiu dacă e „vai, mama lor” sau „vai, mama noastră”...