COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: La iarbă verde...

Sărbătoarea de 1 Mai, Ziua Muncii, are un aer primăvăratic în mod obiectiv.

Schimbarea tot mai accentuată a naturii, explozia vieţii în culori şi mirosuri proaspete aduc o beţie a simţurilor.

Verdele e tot mai verde şi mai proaspăt, iar pofta de viaţă debordează.

Până mai acum câţiva ani, n-am ştiut că sărbătoarea asta, a muncitorilor îşi are originile în Statele Unite.

Credeam că ea este născocirea propagandistică a proletariatului victorios din Uniunea Sovietică.

Mai ales că manifestaţiile se-ncheiau cu intonarea imnului „Internaţionala”.

Toată treaba a pornit la 1 Mai 1886 în Statele Unite când 300.000 de muncitori au mărşăluit, protestând împotriva condiţiilor grele de muncă.

Inima protestelor a fost Chicago unde au manifestat 90.000 de muncitori.

O bombă a fost aruncată din mulţime şi de aici situaţia a degenerat iar mai mulţi oameni, muncitori şi poliţişti, şi-au pierdut viaţa.

S-a deschis un proces şi opt lideri ai anarhiştilor participanţi au fost judecaţi.

Şapte dintre ei au fost condamnaţi la moarte iar unul la închisoare pe viaţă.

După şapte ani, un nou proces i-a declarat nevinovaţi.

Din meandrele justiţiei...

Evenimentele dramatice de-atunci s-au internaţionalizat şi muncitori din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa, Spania s-au solidarizat cu colegii lor americani.

Internaţionala a II-a socialistă s-a implicat serios şi a propus ca în această zi să fie organizate demonstraţii în toată lumea.

Într-adevăr, în 1890 au avut loc manifestaţii atât în SUA, cât şi în principalele ţări europene.

Astfel, ziua de 1 Mai a devenit Ziua Internaţională a Muncii.

De atunci, an de an, în această zi munca sărbătoreşte primăvara.

Sau invers.

De preferat, la iarbă verde...