COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Printre dinţi...

Treaba mea pe-aici, pe sub ochii dvs., este să scriu şi să vorbesc despre ceea ce ar însemna siguranţa cetăţeanului.

Noţiunea e foarte complexă şi din păcate, nu are o definiţie clară, lămuritoare.

Expresia este folosită în situaţii şi cu  referiri variate şi, tocmai de aceea, cred că ar merita o definiţie şi chiar o lege, Legea Siguranţei Cetăţeanului.

Suntem ameninţaţi permanent de o mulţime de factori care ne privează de sentimentul de siguranţă pe care ni l-am dori.

Protecţia vieţii şi a proprietăţii, siguranţa alimentelor, siguranţa serviciilor medicale, a medicamentelor, a utilităţilor de tot felul, starea infrastructurii critice, protecţia împotriva abuzurilor a căror arie devine tot mai variată, sunt elementele definitorii ale stresului cotidian.

Din păcate pentru noi.

Nivelul percepţiei stării de siguranţă este direct proporţional cu încrederea oamenilor în cei care ar trebui să creeze cadrul legal şi instituţional pentru a o asigura .

Doar ca exemplu, cum naiba să te simţi în siguranţă când afli că Agenţia Naţională a Medicamentului o dă de garduri cu o solicitare cât se poate de benefică privind aprobarea producerii unui antiviral aici, în ţară.

Da, e vorba de un antiviral care, în contextul nenorocit pe care îl trăim, cel al pandemiei, ar fi putut contribui la tratarea cu succes a cazurilor de covid 19 în primele zile de la infectare.

Nu e vorba de vreo soluţie de bătături, ci de un medicament care ar putea salva vieţi, ar slăbi presiunea asupra sistemului sanitar, ar da speranţă şi siguranţă oamenilor.

Şeful acestei agenţii zice că e „posibil” ca cererea să fi ajuns la agenţie, dar „să se fi rătăcit pe undeva”.

Poate le-o fi căzut pe sub birou, sau poate au folosit-o să facă nişte cornete pentru seminţe.

Timp de şase luni a zăcut cererea aia pe care nici acum n-au găsit-o de indolenţi ce sunt.

Între timp, acelaşi medicament se produce în Ungaria în vreo trei fabrici şi, dacă am înţeles bine, e distribuit gratuit pe baza reţetei de la medicul de familie.

Sunt şi alte ţări, multe, care folosesc deja medicamentul ăsta dar, la noi, „agenţia” emite comunicate de acoperire a indolenţei.

„Agenţia” noastră mestecă vorbe printre seminţe, iar cojile ni le scuipă-n  cap.

Le-aş scuipa şi eu nişte vorbe.

Printre dinţi...